Cliofos Sashka : I LOVE MOLDOVA

*************

2012-01-16T15:51:00.000+02:00

Aș vrea o zi, doar una făr'de gânduri
Fără de vise, făr'de așteptări
Făr'ca durerea să mi se-așeze rânduri
Pe plapuma umplută cu răbdări.

Căci gândul.... El mă doare-ntruna
Mă macină și mă distruge zi de zi,
Aș vrea o clipă făr'de gânduri, numai una -
Oferă-mi ziua prin a mă iubi.

Şi eşti a mea...

2011-12-20T22:32:00.000+02:00

Te privesc.
Închid atent ochii -
ca să nu se strice imaginea chipului tău,
şi încerc să adorm.
"Eşti atât de frumoasă,
atât de gingaşă,
eşti ceea ce am visat.
Şi eşti a mea."
Mi se izbesc gândurile unul de altul,
mâinile mele lunecă uşor pe corpul tău-
şi te îmbrăţişează.
Atât de strâns...
De parcă le-ar fi frică să nu mi te fure cineva în somn.
Te mângâi,
te sărut,
te admir
şi-mi spun zâmbind:
Eşti doar a mea.
Sufletul îmi tremură de fericire -
şi parcă zbor.
Buzele mele mai savurează din plăcere sărutându-ţi corpul...
iar apoi-
îţi şoptesc la ureche cât de mult te iubesc.
Şoptesc...
Atât de încet ca nu cumva să te trezesc;
oricum mă auzi
şi-mi strângi braţele spre pieptul tău.
Sunt cel mai fericit...
Dormi şi mă auzi.
Într-adevăr.... Eşti doar a mea.
Gândurile îmi fug care şi incotro.
Deja adorm...
Încep să visez,
iar în minte se aude încet:
eşti doar a mea......

Doare...

2011-03-31T03:57:00.001+03:00

Sunt ochii tăi - prilej de-nfiorare
În clipele ce trec,dar făr' numărătoare
Dorinţă fără mâine, iubire făr' de-urmare
Speranţele-s şoptite şi neîndurătoare
Avid de mangaieri priviri inselatoare
Spre alte orizonturi, ori semne de-ntrebare.
Mi-e dor de tine, 's trist,
căci fără tine ....DOARE.

Vă URĂSC!!!!

2011-03-25T01:19:00.000+02:00

Am spus-o de atâtea ori, dar tot nu m-am săturat să vă spun cât de mult vă urăsc. Da întocmai despre voi este vorba, rusofonii de la noi din ţară.

Dacă cunoşti limba de stat şi o vorbeşti atunci să ştii că acest post nu este despre tine.

Şi de data aceasta, ca de fiecare dată de altfel m-a deranjat faptul cum se comportă ei. Chiar li se pare că sunt mari personalităţi? Chiar li se pare că li se poate permite orice? De ce moldovenii noştri plecaţi în Russia nu îşi fac acolo regulile lor? De ce trebuie sa ne umilim în faţa unor porci? Altfel nu ai cum să-i numeşti.

Cam aşa arată ruşii de la noi din ţară, nu toţi desigur, dar cei care se cred mari puli... Of, deja şi prostii mă apuc să vorbesc din cauza lor.

Şi numai cum nu te înjură ei, şi numai cum nu arată cu degetul la moldovenii de rând, şi numai cum nu fac ei haz de necaz...

Da să-i mai vezi şi la televizor uneori, când lumea crezându-i mari personalităţi încă mai şi iau interviuri de la ei, iar ei, "porcii" nici nu se încumetă măcar să se străduie să vorbească în limba de stat : fie româna cum zic oamenii deştepţi, fie moldoveneasca cum îi spun "porcii". În fine, nu asta mă deranjează cel mai tare.

Deja a nu ştiu câta oară trebuie să intru în magazin să-mi iau ţigări şi să mi se spună să "vorghesc po celoveceski" de parcă această frază ar fi învăţat-o la şcoală toţi. Dragi profesori, ia spuneţi-mi vă rog care citiţi aici, aşa îi învăţaţi voi? Dar sincer vă rog.

Off, ce lume la noi în MD, şi încă se mai vrea Uniune Europeană, întîi scăpaţi de porci, "apridiliţi-vă" cu limba pe care o vorbiţi, şi după asta mai gândiţi-vă şi încotro s-o apucaţi...

Mda.... Cam mi-am expus puţin durerea dar în continuare vă expun o serie de întâplări pe la noi prin Chişinău, printre care se enumeră şi câteva care am avut posibilitate să le aud Live, deci, nu-mi vine pe limbă cum să zic mai corect aşa că: ENJOY

Următorul material este preluat de pe muligambia.com

In toleibuz!

Taxatoarea – Aici achitam taxa

Eu – Abonament

Taxatoarea – Prezentam !

Eu intizindu-i 2 lei – Одноразовый !

—————————————————–

Vreo 2 ani in urma.

In troleu.

Se urca acei cu controlul biletelor

Eu le prezint abonamentul,btw era dimineata si eram cu geanta in spate.

Unu ma intreaba – Unde-i carnetul?

Eu – Nu o s ma credets ni lo mincat cainele azi dimineatsa !

Controlul – Eii da,dar de unde sa stiu ca esti elev?

Eu – Nu in plm eu tirii geanta asta ca sa merg gratis cu troleibuzul.-Cit ma costă?

—————————————————–

-250mdl

-Imi daţi bilet,vă rog?

-Da şi, eşti la circ?

—————————————————–

Ruta Chisinau-Edinet. In Singerei o doamna se apropie de sofer si ii spune:

- Opriţî vă rog iaca la colodeţu ista!!

Da soferul îi răspunde:

- dacî nie nu nii săti

—————————————————–

-Domnule sofer, cam pe unde suntem?

-…prin autobus

—————————————————–

-Едет по Ленина?

-По mă’ta!

-Что?

-Pe Stefan!

—————————————————–

troleibuzul arhi plin de dimineata(ca de obicei)se opreste la statie.intra o gloata de oameni.

un tinar care mai sa nu incapa:

-Hai way ca troliku ii bezrazmernii,tatz incapem.

—————————————————–

Opreste una rutiera si il intraba pe sofer:

- A до Сосити сколько? (cred ca a vrut sa zica Sun City)

La care soferul a dat din cap nestiind ce sa-i raspunda. Fata adauga:

- 3 леья как обычно ?

Dupa care toata lumea de fatza a explodat in risete

—————————————————–

deci era sotul meu in rutiera si la un moment dat un baietan cu vestimentatie tipic moldoveneasca ( pantofi si costum sportiv strict adisas) se apropie de sofer:

-Извините, a y Штефанa стoит ?

La care soferul :

-Hе знаю, сейчас пoдoйдeм, пocмoтpeм.

—————————————————–

B маршутке(“in rutiera” suna banal si непочеловечиски):

-Cдачи с 5 лей?

…

-Водитель, сдачи с 5 лей?

…

-Domnoli saofer, rest dzin 5 lei, va rog!

-Pai de ce taci, domnisoaro?

—————————————————–

Cazul era in Rutiera 129. Ajunsesem deacum la Soiuz. Acolo se urcase o doamna cu un copil mic (poate 5 anisori). Ei luara loc, copilul nu era satisfacut, pe semne, de ceva si zice mamei (cu o un glas plin de kae):

–Мама, почему ты не купила мне мороженного? Я хочу мороженного….

Rugamintele copilului au durat maxim o minuta la care mama lui raspundea insistent:

– Ты сегодня достаточно сладкого сьел. Не куплю!

Si copilul vazu ca nu este nici un efect a trecut la ofense, si in gura mare spuse:

– Мам, если ты не купишь мне мороженного, я скажу отцу что ты целовала писю Дядь.Вовы!

Dupa aceste cuvinte in rutiera erau doar risete in gura mare.

Femeia rosi, insfaca copilul si a cerut sa opreasca rutiera ca sa iasa (rusine, cum nu ai face) si cind deschise usa sa iasa conducatorul mai adaose:

– Женщина, всетаки купите ребенку мороженного!!!

—————————————————–

-еду я на автобусе и вдруг, откуда не возьмись, заходит бабушка… ну и я, естественно, говорю ей “садитесь” и уступаю место… а она мне в ответ знаешь что?

-что?

-МУЛЦУМЕСК ФРУМОС… прикинь?

—————————————————–

-Faceti, va rog, radioul mai incet.

-Sa-i spui lui ma-ta ce sa faca!

—————————————————–

Soferu: “nu-i nika dak a s trag un fum”?

Noi: Este!!!!

Soferu: Eu totusi a s fumez repidi…ghine? (ris de ala tsaranesc)

—————————————————–

Deci eram in rutiera si urcase niste beieti vreo 3 la numar, si din cauza ca soferu era cam grasut, cam burta prea mare, astia au inceput sa-l ia la misto, la care unu din ei zice: cine papa bine, are corp frumos… da soferu: cine f*te capu, merge pe jos !!!

—————————————————–

o femeie se urca in rutiera….intreaba shoferu ” da la 40 de ani se ridica?” shoferu….”la care shi cum…”:-D

—————————————————–

Pasager: Opriti va rog la Alexandru cel Bun.

Soferul: ??? a Сашка заебись amus facem…

—————————————————–

intr-o rutiera unde mai ca eshiau oamenii pe fereastra de plina ce era….un tinar intreaba “Водитель а мы где?” la care shoferu “сейчас посмотрю”

—————————————————–

rutiera era arhi plina, o opreste o tipa glamuroasa, deschide usa si intreaba ”locuri mai aveti? ” la care soferul raspunde ”la urmatoarea cobor, urcati ca se face loc”

—————————————————–

Data de intai septembrie

- 31 August

Soferul: Nu, intai septembrie!

—————————————————–

Fata: – Oprite zdes’

Șoferu: – A șto hotite coborît’?

—————————————————————-

Mergeam o data intr-un microbuz super-mega-ultra-plin, nu mai era loc nici sa respiri, si o femeie opreste microbuzul si intreaba pe sofer:

- Mai aveti vre-un loc acolo?

da´soferul:

-Da! Si-nca pe scaun.

—————————————————————-

Alta zi, iarasi microbuz ultra-plin, soferul, dedicat in totalitate misiunii de a transporta jumatate de Chisinau la serviciu, se oprea la fiecare suta de metri ca sa mai urce vreo turma de oameni. Va dati seama..calatorii aproape mureau asfixiati acolo, soferul de fiecare data cand se oprea sa mai ia pe cineva urla:

-Dati-va mai in spate, ini stats tatsi aishea in fatsa!

Si unul din pasageri:

-Da´shi credets ca in spate este o usa secreta si noi tot ieshim pe dansa?

—————————————————————-

Odată eram cu prietenii în maxi taxi şi era mega plin şi cum şoferul obosit după jumătate de zi lucrată s-a oprit la semafor şi văzuse un pasager nesigur dacă să iasă sau nu şi zice:

-E ALBASTRU, puteţi ieşi!

—————————————————————-

O femeie in rutiera catre sofer:

- Opriti va rog unde se canceste podu!

—————————————————————-

2 femei de vre-o 40 de ani in rutiera despre un nepotel.

“…si el o trebuit sa invete limba noastra de la zero: casa,masa, utiug, holodinic… se descurca.”

—————————————————————-

In rutiera 121 se uraca o domnisoara da la sofer 20 lei si asteapta dar un barbat de afara

barbatul -Devushka, prahadite!!!

domnishoara -Padajdite, ea davala!!!

Da un barbat din rutiera striga : Davati mojna v drugom meste !

—————————————————————-

opreste o baba ruta 103 shi intraba da la Kotovskii stait?

Shoferul: urcati shi amush ajungem shi vedem!

—————————————————————-

Rutiera mege la vale pe Gh. Asachi, Spre centru. O domnishoara din rutiera, care numai in limba romina shtie sa vorbeasca:

- Opriti va rog pe la pasaruica!!!!

Shoferu:

- Ei bine, daca ma rogi, dar deseara dupa lucru !!!!

—————————————————————-

la fel caz in rutiera,

o babuta se urca in rutiera, si achita taxa la intrare 3 lei, si intimplator i-a cazut 1 leu, shoferul ironizind spune:

-Vseo shto upalo, vseo moio!

-Ti dawai ehai tam po tishe, a to sheas upadu i budu vsea tvoia!

—————————————————————-

Ajunge rutiera la biblioteca Ovidius?

Șto?

Ajunge la Ovidius?

Gavari na narmalinom iazîke.

—————————————————————-

niste studenti se deplasau cu rutiera spre UTM

la statie in transport se urca doua doamne chitite, aranjate….

pe la mijloc se elibereaza un loc pe care se asaza una din ele linga un student

peste nu mult timp aia de pe scaun ii zice prietenei care statea in picioare:

- Если у этого молодого человека была совесть,он уже довно уступил тебе место

studentul auzind conversatia se intoarce la colegul lui care statea pe scaunul din spate si-i spune cu un glas mai tare:

- La doua pi*de comuniste nu am mai dat locul

Plecaţi lume peste hotare!!!!!!!!!

2011-03-02T04:33:00.004+02:00

Fugind printre paginile facebook-ului şi printre profilurile uitilizatorilor acestui site, sau pe bloguri, oriunde pe net vezi mai mereu tot mai mulţi "patrioţi" aşa să le zicem, care îşi iubesc ţara la nebunie că tocmai cum vine vre-o propunere de muncă din afară dintr-o dată dispare şi patriotiotismul şi statusurile patriotice şi totul. Gata, plecăm la muncă peste hotare oameni buni...Poate că nu ar fi cazul meu să vorbesc despre acest "patriotism" înfundat al moldovenilor din motiv că rădăcinile mele sunt departe de Moldova, dar totuşi m-am născut aici aşa că am să-mi permit...Sincer eu nu înţeleg de unde s-au luat ăştia, patrioţii Moldovei, care tot se avântă să fie numiţi aşa. Eu nu-i pot înţelege, sincer. Cum poţi să fii patriot, dar totodată să vrei cât mai repede să scapi de această ţară? Cum poţi să fii patriot, dar să fugi de adevărata identitate a neamului şi să îţi ei sau cetăţenie română, sau cea rusească, sau cea ucrainească? Cică e mai uşor cu aceste cetăţenii din motiv că regimul de vize este aiurea. Vai, Doamne pe toată planeta sunt în circulaţie vizele, dar până ce văd numai moldovenii noştri să se plângă din cauza asta. Da şi bine au făcut cei ce le-au inventat. Stai la tine în ţară şi munceşte omule, că de foame n-ai să mori. Numai proştii şi hoţii nu prea pot trăi la noi, hoţii pentru că sunt prea mulţi şi nu mai au de la cine fura, iar proştii pentru că nu pot a face nimic. Să mă credeţi că cine are cap pe umeri şi nu bostan trăieşte destul de bine şi la noi în ţară, şi nu are nevoie să plece la lucru peste hotare.Nu zic că eu nu aş vrea să trec de graniţa ţării, aş vrea, dar numai la odihnă, sau în vre-o excursie, schimb de experienţa şi tot aşa mai departe. Îmi doresc să plec în Africa să ajut copiii de acolo... Uite acolo e greu domnilor, ci nu la noi în Moldova. V-aţi învăţat cu toţii să fugiţi sau să vă daţi cu curu la gard de fiecare dată când întâmpinaţi greutăţi. Fugiţi în Spania că e mai uşor să speli cîcatul unui străin decât să începi să investeşti în ţara ta. Şi încă mai vrei să fie bine. De unde să fie bine domnilor? Din pod? Sau din cur? Uzinele cred că singure vor începe să lucreze fără a avea personal de muncă? Sau şi mai bine singure se vor construi nu?În Moldova dacă aţi lucra căutaţi numai scaune şi funcţii mari, dar în altă parte unde plecaţi vă este indiferent ce muncă veţi face nu? Ce popor prost!!!Doamne, ăştia sunt patrioţii noştri şi fii ai neamului..... Mi-e scârbă de ei...Oameni care se gândesc cum să aibă milioane în buzunare, oameni egoişti nu alta. Bunicii noştri au trăit cu un petec de pământ crescând câte zece copii şi nici unul din ei n-au murit de foame, da aici gata au câte un copil, pleacă peste hotare, copilul devine de bani gata, sau hoţ şi iată cum ne scrim noi viaţa în paginile istoriei....Sincer nu ştiu unde se duce lumea asta a noastră...Da când mai vezi cum copiii de la o vârstă fragedă nu mai au copilărie, pentru că tot ce ştiu ei e Counter Strike sau tot feluri de jocuri de cîcat. Eu am avut o copilărie superbă, plină de şotii şi de greutăţi. În fiecare săptămâna plecam la bunica, duceam oile la pascut cu fratele, iarna ieşeam la săniuş în mahala, hucam hochei, vara fotbal, ne băteam, ne întindeam cu alţi copii. Era superb, am ce îmi aminti şi voi avea ce să povestesc copiilor mei. Dar voi? Ce fel de copii creşteţi? Cum înfundaţi simţul omeniei în creerile copiilor voştri? Cum?O naţie de porci virtuali creştem nu alta, care ne iubim doar pe noi înşine şi nu ne pasă chiar deloc de cei din jur. Vorbesc despre noi numai din motiv că niciodată nu m-am plasat mai presus ca cineva, cu toate că marea parte din porcăriile care voi le faceţi eu nu le fac, şi nici copiii mei n-am să-i învă-ţ altfel...Plecaţi lume peste hotare, faceţi milioane, luaţi-le la copiii voştri calculatoare şi ei vor creşte nişte idioţi din creştet până în talpă, care la fel îşi vor trada pentru început patria, iar mai apoi părinţii, rudele şi nu vor mai avea nimica sfânt pe lume....Plecaţi lume peste hotare!!!!!!!!! În următoarea melodie e descrisă o doză de probleme care mă mai frământă....Audienţă plăcută

Fularul de gânduri

2011-02-23T14:36:00.000+02:00

In neliniştea zilei uitată-n trecut,
Lovesc cu ciocanul în corzi de chitară.
Fac planuri şi vise din apă şi lut,
Pe-o scara de bloc cu glas ce-o să doară.

Ţesut pe mătase,fularul de gânduri,
Apasă pe suflet cu mâna de plumb,
Iar apa se scurge-n coloane şi rânduri,
Prin lanuri de grau şi lan de porumb.

Minuni şi false-mbrăţişări în noapte,
Lucesc ca stelele pe cer senin în zori,
Lovind puternic un dor ce ne desparte,
Zburăm în stoluri,stoluri de cocori.

Asupra naturii noi vrem s-avem putere,
Dar este imposibil,şi este ireal,
Cu sufletul negru şi plin de durere,
Rămânem cu visul spre-un tărâm ideal.

Durere...

2011-02-22T03:30:00.000+02:00

Ma doare sufletul.Nu pentru c-am pierdut,
Sau pentru ca n-am reusit sa fac ceva-
De-aceasta data ma doare ceea ce-am facut,
Si timpul nu il pot intoarce, cat n-as vrea.

O pata de-un roz gri pe constiinta-
Ma doare, si gandurile-mi toate dor.
Mi-e greu ca n-am putut avea credinta,
O, Doamne!Invata-ma te rog sa zbor!

Sa zbor, sa fiu pribeag ca vantul,
Sa nu stiu dragoste, durere, umilinta,
Sa pot sa ma impac mereu cu gandul-
Ca nu e fericire fara suferinta.

Doamne, tu de-ai sti:nici lacrimi nu mai am,
Si nici puteri sa mai pot indura.
Sunt ca o frunza ce cade de pe ram,
Si nu se mai intoarce- oricat n-ar vrea.

E timpul nostru să răsărim ca popor MOLDAV!!!

2011-02-17T18:46:00.000+02:00

Pe zi ce trece tot mai mult vezi confruntări între vorbitorii de limbă rusă şi cei de limbă română, sau cum spun alţii de limbă moldovenească, şi tot pe zi ce trece vezi mai multe confruntări între unionişti şi pro-ruşi. Ce prostie au mai inventat şi ăştia, ei chiar cred că mai pot aduce "Besarabia" noastră la o formă de cândva? Chiar lumea asta mai crede că o să se nască vre-odată la noi un Mihai Viteazul care ne va uni pe toţi într-un singur popor, cel român? Sau chiar încă mai sunt proşti care cred că "Republica Moldova"(denumire dupa destrămarea URSS) mai poate fi alipită Uniunii Sovietice, aşa cum era pe timpurile de cândva? Ce prostii!!!
Sincer deja îmi e silă şi de cei care se cred mari vorbitori de " limbă română", unde şi nu vezi statusuri pe facebook sau oricare altă reţea de socializare contra "limbajului aşa zis buruienos şi plin de rusizme" dar asta sunt numai statusuri şi nimic mai mult decât atât, căci numai începi o conversaţie cu ăştia, cum zic românii "care suferă de jmecherie" că imediat îţi dai seama cât sunt de limitaţi în convorbire şi nu numai că folosesc rusisme, dar pe lângă toate nici nu ştiu să le pronunţe bine. Deci să nu uităm că ăştia se cred mari fii şi eroi ai neamului, care nu se uită în "strachina" lor ci numai în a vecinilor. Vai Doamne, câtă aroganţă şi prostie pe capul lor, de unde dracu or mai fi ieşit şi ei???
Nu am nimic personal împotriva celora care într-adevăr promovează limba română la cel mai înalt nivel, care luptă cu societatea contra limbajului rusofonic şi vulgar, de fapt odată ce am scris "rusofon" imediat se subînţelege că mai e şi vulgar, din considerent că aşa este la noi în Moldova numai, căci în majoritatea cazurilor compatrioţii noştri apelează la rusisme atunci când vorbesc cu un limbaj necenzurat, şi toate "maturile" li se par că au o formă mai eroică când sunt pronunţate în rusă, uneori în engleză, dar mai rar.
M-am născut în Moldova, pe timpul când nu mai era deja Besarabia de cândva, de aceea mă consider moldovean în adevăratul sens al cuvântului, am trăit în Republica Moldova, încă un motiv de a mă considera moldovean, iar limba îmi e româna, fapt care nici nu se mai pune la îndoială, dar uneori te gîndeşti: Am crescut cu acel "văi", cu acel "fa", si cu acele dialecte care ne deosebeste pe noi ca popor de cel român şi de cel rus, demult nu mai sântem nici noi români, e timpul cred că ar trebui să înţelegem cu toţii asta, e timpul să nu mai luptăm pentru unificare sau pentru alipirea republicii noastre la Russia, pentru că sunt lucruri imposibile. E timpul să dovedim tuturor că suntem un popor moldovean, căci fără dor şi poate aşa este, odata ce baştina ne este Republica Moldova, înseamnă că noi suntem băştinaşii ei, şi ar trebui să ne numim moldoveni, şi nu români, sau ruşi, sau ucraineni.
E timpul lume să ne iubim propria ţară, care ne-a crescut la fel ca o mamă şi ne-a adăpostit. E timpul să deschidem ochii şi să lăsăm toate orgoliile şi răzbunările la o parte şi toţi împreună să ne impunem ca popor, ca un popor MOLDAV, cu toate că istoria şi limba ne sunt româneşti.
Propun ca toţi să se gîndească bine înainte de a mai pune problema unificării sau o rusismului, avem lucruri mult mai importante de făcut ca de exemplu dresarea ruşilor pentru a învăţa limba acestui popor şi a altor minorităţi naţionale care la rândul lor tot se numesc moldoveni, nu suntem noi de vină că aşa a decurs istoria, dar după cum ştie bine fiecare din noi, timpul înapoi nu-l mai putem întoarce.
E timpul, Lume!!!
E timpul nostru să răsărim ca popor MOLDAV!!!

Cista maldavan...

2011-02-15T20:16:00.001+02:00

_Sî dushi crîşa
Curji başnea
Ia ibu shi stari am
Nu-nţăleg eu shii cu mini
_uăi tu shi te-ai ahuit?
Treaba me cu iapa me
Shi nu ma-nnerva amuia
Eu îs maldavan din shiri
Ş-an sî fac sheea shi vreu.
_ Daca-ţî fut un pumn în bot
A să-ţ curgî ţîi bacu
Şai sî crăchi perjî uscati
Ca sî vezi tu shinii tattu.

Iac-aşei la noi în ţarî
Şi vorghim aşe cum vrem
Moldovneasca ne e limba
Dialectu-l promovăm.
Şî sîmt cum ni sî dushi crîşa
Văd cum bacu-ni curji-nshet
Stau cu dejitu-n năsîp
Costiujeni vazimi menea

In numele iubirii

2011-02-12T03:07:00.001+02:00

Trec clipele greu când mă-nnec în iubire
Când nu pot vedea decât ceea ce simt
Când speranța nu-mi dă decât o sclipire
Care-apoi zboară prin ceață și vânt.

Mă sfârtecă zilnic acest sentiment
Și-n suflet se lasă doar negru și umbre
De glasul ei dulce devin dependent
Iar zilele-mi par întunecate și sumbre.

Atac de cord simt c-aș putea să fac
Dacă cumva te-aș pierde, sau dacă ai pleca
Deaceea și cînd nervii mă orbesc prefer să tac
Să nu umblu iar mut spre căutarea ta.

Și-n întuneric singur îți pictez surâsul
Din stele purulente, stele căzătoare
Privind norii ce fug și sfâșie abisul
Și-nțelegând că a iubi nu poate fiecare.

Și totuși de cumva voi pierde bătălia
Absenta ta privire pe veci de m-a uita
Un înger trist al morții suflarea-mi va tăia
Și-n bezna dintre stele pe veci m-ar îngropo.

Păreri de rău să știi ca nu m-or necăji
Că pentru-a ta iubire am spulberat o viață
Măcar așa am învățat să știu și a muri
Să văd în întuneric, în beznă și prin ceață.

Acuma te privesc cu ochi-nlăcrimați
De dor plâng ochii dragă, de dor, nu de-altceva
Precum plâng și cocorii când sunt înspăimântați.
Promit de azi să-nvăț să pot și a uita.

Batrinete haine grele

2011-02-12T02:44:00.001+02:00

Batrinete haine grele-
Unde sunt straiele mele?
Unde-I toamna cu de toate?
Unde-s vaile urcate?

Am ajuns pribeag, batrin,
Ani-n goanna mi-au zburat.
Tot ce am e un salcim:
Ce demult mi s-a uscat.

Zboara anii precum vintul,
Zboara clipele in zare,
Imi ramine numai gindul,
Si o simpla intrebare.

Unde-s anii ce-au trecut ?
Unde-i timpul tineretii ?
Doamne, cit as vrea tacut –
Sa ajung in floarea vietii!

Si sa fiu copil, sa zburd—
Fara griji, fara nevoi ;
Clinchete in zari s-aud,
Sa privesc copacii goi.

Doamne, tu numai de-ai sti:
Cit as vrea sa-ntorc ce-a fost :
Sa traiesc,sa pot iubi—
Insa visul n-are rost.
Batrinete haine grele,
Unde sunt straiele mele ??

Catre scriitorii amatori...

2011-02-10T15:46:00.001+02:00

De ce sa pleci acasa
cand nu te-am alungat
aseaza-te la masa
si canta ce-ai cantat

o poezie dulce
mai trista, poate sumbra
pe targa de-ai aduce
n-ai mai ramane-n umbra.

caci nu-s mai bun ca tine
si stim cu totii asta
doar gandul nu-l abtine
si nu mai spune basta

un gand daca-i curat
de-i limpede senin
trezeste vantul beat
si-amarul din pelin.

Succes in continuare
si tie si la altul
arata ca esti tare
invinge-ne pacatul...

ascultati inimoara
si-nsira tot pe foaie
asa precum vioara
mai canta pan se-ndoaie.

Alaturi...

2011-02-08T00:56:00.001+02:00

Pe înţelesul tău vorbeşte luna,
Eu nu am cum, nu pot să o ascult
Când peste-a noastră noapte îşi lasă ea cununa
Chemând încet fiinţa-ţi cu glasul ei tacut.

La început de vis ‘ţi voi da să guşti din mare
Din zorii ce se-aştern pe valurile nebune
Seninul să-l miroşi, să-şi fie alinare
Sătulă de real, sătulă de-astă lume.

Şi blând vei adormi, eu te-oi privi atent
Te-oi mângâia pe corp, să simt cum tu respiri
S-aud cum se izbeşte inima-ţi în piept
Dorind să evadeze în lumea cu iubiri.

‘mi vei auzi mirosul şi m-ai cuprinde strâns
Cu dor, cu pasiune, în glas cu nebunie
Iar mâinile-ţi plăpânde pornind prin părul nins,
Îşi vor dori pe pielea-mi trecutul să şi-l scrie.

Doi nuci, două izvoare de dor şi-nţelepciune
Încearcă să mai creadă că viaţ-abia începe
Că încă n-au trecut prin valurile cu spume
Făr-a mai înţelege că n-au dar de-a percepe.

E ora patru-aproape, şi ceasul bate-ncet
O ultimă lumină apare pe fereastră
Cu gându-n viitor, cu mâinile pe piept
Plecăm în nefiinţă, plecăm din astă casă.

Alături eram tineri, alături şi bătrâni,
Alaturi am făcut astă frumoasă casă,
Alături am sădit copacii de salcâmi,
Şi-alături am plecat spre-o lume mai frumoasă.

Amintiri...

2011-02-08T00:03:00.000+02:00

Am ajuns să caut urme
În tăcerea ta morbidă,
Şi făcând la gură spume
S-arunc lacrimi spre oglindă.
Căci odată noi stăteam
Împreună cuminţei
Ne priveam şi ne-ntrebam
De-avem planuri să fim trei.

Acum urlu şi arunc
Zarurile din sertar
Să-mi văd cifrele ce-aduc
Lacrimile pe-obraz iar…
Caut urme, amintiri,
Şoapte, vorbe sau tăceri
Slove dulci, poate priviri
Dintre-acelea ce-au fost ieri.

Ah, ce spurcată mi-e starea,
Şi ce dor hapsân m-apucă,
Amintirea mi-e chemarea
Ce în valuri mă aruncă.
Zbier în somn, nechez ca calul
Animal de parcă sunt
Stric pereţii şi altarul
Ce-mpreună l-am făcut.

A murit ‘n a noastră casă
Tot ce-a fost cândva mai sfânt:
Visul tău de-a fi mireasă,
Glasul dragostei arzând.

Reflex

2011-01-20T02:12:00.002+02:00

Credeam ca am pierdut pariul vietii
Cand razele de soare mi-au lasat
Prin urletul nebun al diminetii
Doar lacrimi pe obrazul asfaltat

Si ma trezii greoi , nebun
In altar ascuns de ura
Prin mirosul vag scrum
Fara mila si cultura.

Aveam tot ce mi-am dorit
Si nimic n-am vrut mai mult
Doar cuvinte-n infinit
Si un cantec sa asclut

N-am vrut mare n-am vrut stele
N-am fugit spre univers
N-am vrut munti si nici castele
Vroiam sa fiu inteles

Inc-o data mai privesc
Spre scrisorile din lut
Inchid ochii, si scancesc
Aveam tot, dar am pierdut

Si in zbuciumul de roua
Arunc suflet-un chitara
Il asez pe coarda noua
Pentru-a nu stiu cata oara

Iuda... Capitolul I : De la origini la aventura

2011-01-16T10:53:00.000+02:00

Nu stiam nici ce ora era, nici ce data si nici macar ce an. Nu stiam cum ma numesc, de unde sunt, cine sunt si cum am ajuns aici: un loc nemaiintalnit pana acum. Peisaj dupa peisaj imi alinau privirea, iar valurile marii si adierea usoara a vantului imi impleau fiinta cu o senzatie de relaxere, melancolie, tristete. Erau niste sentimente atat de profunde, cu toate ca nu stiam absolute nimic despre trecutul meu. Eram un nimeni aruncat pe o margine de mare, trezit dintr-un somn adanc cum nu mai fusese pana acum. Instinctele animale incepeau sa-mi sfarame trupul. Imi era foame, imi era ba prea frig, ba prea cald si am pornit in lume. Am facut cale destul de lunga pana am intalnit un simplu trecator caruia i se facuse mila.
- Cum te cheama? ma intreba necunoscutul
In acel moment parca imi pierdusem graiul, nu stiam ce sa raspund. Incercam sa-mi amintesc macar cate ceva din trecutul meu, dar totul era in zadar. Dupa mai mult de zece minute tintuit cu privirea in ochii lui ii raspunsesem:
- Iuda, Iuda ma numesc… Era primul nume care imi venise in minte, pe care dupa ce l-am rostit parca imi strupunse creerul cu un ac ascutit si lung, de parca ar fi fost vre-un semn ceva. Aveam senzatia ca acesta era numele meu real, si mi se parea ca de o viata port acest nume.
Atunci drumetul ma intreba:
_ Ti-e foame?
Eu tacui, dupa care ma mai intreba odata:
_ Iuda ti-e foame?
Din nou aceeasi senzatie, aceeasi intepatura. Mai privisem inca odata lung la el, ii cutreerasem fiinta toata cu ochii mari si verzi dupa care ii spusesem
_ Mor de foame. Am impresia ca nu am mai mancat de un secol intreg. M-am trezit aicea si nici macar nu stiu de unde am venit, cum ajuns si prin ce minune.Nu mai stiu nici cum am aparut macar pe lume, nu mai tin minte nimic.
_ Eeeee…. Se mai intampla adeseori. Asa e tineretul de astazi: mai bea un paharel de vin unul cu vodka iar apoi cand se trezeste nici nu mai stie pe unde a umblat toata noaptea, ce nebunii a facut si nici macar de unde a inceput. Am fost si eu de varsta ta, asa ca imi dau bine seama ce simti acuma.
_ Dar nu! Nu am baut… De fapt nu tin minte nimic, nu tin minte nici macar unde m-am nascut, cand m-am nascut, nu mai stiu nici cat e ora, nici data nu mai stiu, m-am pierdut total in timp si spatiu, de parca pana acuma n-as fi existat, de parca as fi clona cuiva. Mi-as dori sa va explic, dar in primul rand mie mi-as dori sa-mi explic, dar nu pot.
_Mda… Incurcata situatie, nu am mai intalnit pana acuma asa ceva. Sa fie oare ca ai amnezie? Da e posibil, dar de la ce? Poate ai fost lovit de cineva? Si asta e posibil. Dar cine stie? La urma urmei nu e mare problema, cu timpul ai sa-ti reamintesti tot ce a fost, dar acuma hai sa infulecam ceva, iar apoi cred ca o sa stai la mine vre-o doua zile pana iti revii. Imi e mila de tine. Pari om bun. Si… sa stii ca pe mine intuitia nu ma inseala niciodata
Si asa am pornit calea spre omul bun pe care nici n-am avut curaj sa-I intreb cum ii spune. Era un barbat inalt, bine facut, lat in spete, parul nici prea lung nici prea scrut, dar ingrijit, si o barba alba, alba, uneori aveam senzatia ca am dat peste Mos Craciun, dar uite ca nu era asa.
_ Si de mult timp stai pe malul marii?
_ Nu stiu. M-am trezit acolo, dar imi era frica sa pornesc in lume.
_ Da, te inteleg perfect.
_ Mi-e rusine ca va intreb abia acum, dar pot sa stiu si eu numele Dumneavoastra?
_ Da desigur. Eu sunt George. Asta e pseudonimul meu. Numele meu de nastere este Mihai Cristian, dar dupa decesul fiului am hotarat sa iau numele lui si s-a il cinstesc in continuare, asa cum mi-a cintit el douazeci si opt de ani dea randul numele meu. Deja toti imi spun George
_ Ce s-a intamplat?
_ A fost omorat, a fost strivit sub ochii lumii de catre colegii de munca. Era militar, General de Armata, iar pe data de 25 octombrie venise un ordin secret si rapid, la care el nu a vrut sa se supuna, de aceea a si fost strivit. Un motiv adevarat nici pana in ziua de azi nu l-am mai putut afla. Nu stiu ce s-a intamplat intr-adevar, cu toate ca murise in bratele mele. A fost om bun. II ajuta pe toti.
_Condoleantele mele…
_ Iti multumesc tinere. Asa e viata: cu unii dulce cu altii prea amara, dar, trebuie s-o ducem cu bine pana la bun sfarsit. Uite ca acusi ajungem si la mine.

Am mers pe jos mai bine de 30 de minute pe jos, am mai respirat racoarea de afara, si am mai simtit pentru inca o data in viata mea mirosul placut de dupa ploaie, cu toate ca nici urma de ploaie sa fie, dar aerul era atat de incuiat si atat de greoi ca aveam impresia ca a plouat in continuu pe aceste meleaguri…
_ Mi se pare mie sau acesta este un loc foarte polios domnule?
_ Nu , nu a mai plouat de ani de zile prin zona noastra. O legenda veche spune ca va veni timpul cand ploile vor mai inceta sa cada pe taramul nostru pana atunci cand nu va poposi cel care ne va salva. Legenda spune ca cu mult timp in urma pe meleagurile noastre locuia un credincios care vedea viitorul, spunea trecutul intocmai cum era, nu cum era scris in carti, era un om destept si intelept, nu avea nevoie de bani sau de faima, dar lumea spunea ca este vrajitor si ca a facut intelegere cu duhurile rele ca sa-I daruiasca acest har. Au hotarat sa-l omoare doar pentru faptul ca era mai bun ca restul, ca era total diferit de noi. Dupa ce l-ai injungheat ca pe un animal Dumnezeu daduse peste noi o ploaie torentiala, iar de prin fosnetul picaturilor de apa se auzea un glas in continuu care striga: “Acesta va fi blestemul vostru pentru pacatele savarsite. E ultima ploaie care mai paseste pe taramurile voastre”. De atunci asa si nu mai avem niciodata ploaie.
_ Pai si roada cum creste la voi atunci?
_ Caram apa din mare ca sa stropim si sa ingrijim de dealurile noastre. Avem macar bucuria ca iernile sunt foarte grele, cu multa zapada iar cand se topesc zapezile pamanturile noastre respire usor si satule de apa, precum un om care a mancat prea mult. Ne e greu, dar cei de pe aici s-au adaptat déjà sa treaca peste aceste greutati.
Atunci lasasi capul in jos, si parca cersisem mila lui Dumnezeu. Deodata incepura sa cada picaturile de ploaie, marunte si putine. Nu durase mai mult de cinci minute si ploaia se si terminasera. Numai bine ajunsesem si noi acasa. Domnul George se uitase la mine mirat de ce se intampla si strigase:
_ Ana, pregateste ceva de-ale gurii ca sunt plesnit de foame, si pregateste camera lui frati-tu ca avem un drumet pe aici care nu are unde poposi.
Ana de indata coborase jos si se opri cu privirea tintita spre mine..
_Buna ziua, Ana ma numesc, dumneata?
_ Iuda imi spune draguta….
_ Ana hai nu te mai holba atata pregateste de-ale gurii ca murim de foame, spusese domnul George.
Domnita de indata s-a intors si fuga fuga la aranjat masa. Era inalta si slabuta, bruneta cu ochii verzi la fel ca la mine si cu o privire atat de adanca si nevinovata, dar care parca o mai zarisem undeva. Era nemaipomenit de frumoasa si gingasa. Sufletul parca mi se sfarama si imi spunea: “ Nu rata sansa, e ceea ce ai cautat o viata intreaga, cucereste-o”.
Nu trecuse mult timp ca masa era aranjata si ne asezasem la masa si incepusei sa infulec atat de repede incat nici nu mai reuseam sa molfai, inghiteam totul de-a intregul.Era atat de gustos.
_Incetisor tinere, imi spuse domnul George, mancare mai este si odata ce te-am chemat la mine inseamna ca te voi lua sub tutela mea ca sa ingrijesc de tine. Incetisor, ca nu-ti ea nimeni mancarea de la gura.
_ Ma scuzati, ii raspunsem.
In acel moment ma simteam atat de prost in fata domnului George si a Anei. Si intr-adevar infulecam atat de repede parca as fi fost un lup care nu a mai mancat de ani de zile nimic, si mai ales ca totul era atat de gustos.
_ Iti place?
_ Da domnule, e nemaipomenit de gustoasa, nu tin minte sa mai mancat vre-odata asa bunataturi.
_ Hey, nu arunca atatea laude, ca nu de altfel dar Anei o sa-I creasca urechile. Stii cum spune un proverb vechi: “ Vrei sa-I faci omului rau, miluieste-l si lauda-l”
_ Dar intr-adevar e foarte gustos.
In acel moment intervenise Ana:
_ Da Iuda, tatal meu are perfecta dreptate.
Ma mirasem. E pentru prima data cand vazusem ca cineva sa accepte critica din parte parintilor. O priveam atat de atent si o infulecam cu ochii. Era nemaipomenita. Obrajii rumeni , si buzele arzatoare de pasiune ma faceau sa ma scufund cu sufletul in frumusetea chipului ei. Imi parea ca e intruchiparea “femeii ideale”.
_ Sa-ti mai pun mancare? Ma intrebase Ana.
_Nu, nu. Mersi mult de tot, dar m-am saturat.
Ne ridicasem incetisor c totii de la masa, ii multumisem inca odata Anei si domnului George pentru ospitalitate.
_Hai sa iti fac cunostinta cu casa si cu odaia in care vei sta, imi spuse domnul George si luasem calea dupa el.
Era o casa mare si curate. Peretii erau acoperiti in totalitate cu picture de o frumusete deosebita: peisaje, tablouri portrete ale eroilor, desene mitice acopereau fiecare coltisor.
_ De unde toate tablourile astea? Cred ca v-a costat mult ca sa le procurati.
_ Nu, sunt desenele Anei. Ea e pictorita. Poate sa deseneze si zi si noapte.Cand era mica nu-I dadeam voie sa mai deseneze, se incuia in sine si desena, nu vedea lumea reala si nu lasa pe nimeni sa o deranjeze, de aceea ii interzisem, dar cu timpul mi-am dat seama ca acesta e destinul ei, e talentul ei, pe care putini i-l poseda, de aceea am trimis-o sa faca arte plastice la Viena. Era inca copil cand a plecat, avea doar paisprezece ani, dar s-a intors acasa peste patru ani o adevarata femeie, dar cu acelasi chip de copil si naivitate pe care o avea cand a plecat. Este tot ce am mai scump pe lume, nu mai am pe nimeni, de aceea nu imi permit sa fiu prea sever cu ea. E prea gingasa. La fel ca maica-sa.
_ Pai da, sotia dumneavoastra unde e?
_ A decedat si ea. Cand era insarcinata cu Ana medicii ne-au prevenit ca daca va naste e posibil sa moara, dar ea atat de tare vroia o fetita, incat eu nu eram in puteri sa o opresc. Dupa ce s-a nascut Ana, sa imbolnavit si mai tare. Nu a mai trait mult dupa nastere, dar tot timpul si-l dedica copilului. A fost o femee deosebita. Nu pot sa-mi explic de ce Dumnezeu a fost atat de dur cu noi.
Ana avea doar patru anisori cand maica-sa s-a stins din viata. A murit in imbratisarile ei.
_ Trista istorie…
_ Dar reala, imi spuse domnul George si din ochi in cazusera o lacrima.
Se sterse la ochi si imi spuse:
_Am vazut cum o privesti. Nici nu e de mirare ca ti-a placut. Toti baietii de prin preajma au incercat sa o cucereasca, dar in zadar, nu i-a reusit nici unuia dintre ei. Ana mereu spunea: “ Cel pe care-l voi iubi, nu va fi din lumea noastra, va fi un necunoscut care ma va cuceri, stiu ca va veni ziua in care am sa-l intalnesc”. Iar eu nici nu-mi faceam griji, oricum inca e tanara, mai are timp. Si la urma urmei nici nu prea as vrea sa o las sa plece de la casa parinteasca. Nu stiu ce voi face fara ea.
Eu ascultam. Ascultam atent fiecare cuvant pe care mi-l spunea domnul George, si totodata priveam la acele picturi de o frumusete nemaipomenita. In fiecare tablou ma regaseam prin ceva. Aveam impresia ca in ele e redat sufletul meu, in fiecare din ele cate o mica bucatica. Sentimente, stari sufletesti, gandire, totul imi parea desenat acolo.
Dupa ce am urcat scarile am ajuns intr-un coridor lung. In dreapta era camera Anei, iar in stanga camera unde traise candva fiul domnului George.
_ De ce coridorul e atat de lung? Intrebasem eu nedumerit.
_ Asa a vrut sotia mea. Ea mereu spunea ca coridorul unei case e la fel ca viata omului, e punctual central din intoria vietii, intri intr-o camera, stai pan ate plictisesti, iesi in corridor si o perioada o petreci in coridorul vietii, apoi intri in alta, dupa care i-ar esi, iar cu cat e mai lung coridorul, cu atat viata e mai bogata, cu atat mai multe usi poti deschide, dupa care le incui la loc. Aceasta e cale spre success, care intr-un singur cuvant il poti numi Experienta, sau coridorul vietii, de aceea si coridorul s-a facut atat de lung.
Priveam in ochii lui si vedeam cu cata dragoste povesteste, ochii ii erau atat de limpezi si curati. Se vedea foarte bine ca trecuse prin multe incercari in viata, dar a reusit mereu sa invinga totul. Ochii spuneau totul despre el. Era atat de calm, linistit si calculat.
_ Uite aici vei sta tu. Vezi in dulap hainele, cred ca o sa-ti vina. Nu am mai schimbat nimic de cand a plecat El dintre noi, dar cred ca a venit timpul. Aranjeazate cum iti este mai comod. Nu ma voi supara deloc.
Inchise camera cu ochii plini de lacrimi si plecase. Am ramas singur si de indata zarisem un album cu poze. I-l luasem in mana si incepusem sa-l rasfoiesc. Era un album atat de bogat, iar George semana leit cu taica-su. La fel de inalt, la fel de lat in spete. Barbat adevarat. Rasfoiam albumul si aveam senzatia ca eram alturi de el in acele moment cand au fost facute pozele. Deodata se aude glasul Anei la usa
_ Pot sa intru?
_Da desigur, ii raspunsesi.
Se asezase langa mine si ma privea atat de insistent de parca ar fi vrut sa-mi spuna ceva.
_ Pari atat de sincer, ai ochii limpezi si privirea atat de stranie, imi spuse. Ai privirea tatalui meu.
De unde esti? Cu ce scop ai poposit pe meleagurile noastre.
_ Nu stiu. M-am trezit pe malul marii si idée nu am de unde, cum si cand. Nu-mi pot explica
_ Da, interesant. Nu am mai intalnit astfel de situatii pana acuma.
Amutisem. Nu stiam cum sa incep o discutie, si nu stiam ce sa fac. Ma pierdusem cu totul in privirea ei. De-odata imi spune.
_ Azi a plouat pe aici, cu toate ca de cand ma tin minte nu mai ploauase niciodata pe aici, cand deodata ai intrat tu pe usa. Cine esti necunoscutule? Ridicase vocea, iar eu plecasem privirea in pamant.
_ Nu stiu. Nu-mi amintesc nimic.
_ Ha, ha, ce glumet esti. Poate vrei sa te cred ca te-a adus barza nu? La noi nimic nu se intampla fara ca sa existe vre-un motiv.
_ Chiar nu stiu…
_ Atunci imi pare rau pentru tine. Scuze, dar cand am vazut ca ploua, iar apoi am intalnit un necunoscut la usa, m-am gandit ca legenda neamului nostrum e reala, si ca a venit timpul cand un om bun va veni ca sa ne dezlege blestemul. Am crezut deodata ca tu esti cel predestinat. Daca e asa, atunci sa stii ca nu vei avea multe zile de trait. Legenda spune ca cel care va dezlega blestemul va fi strivit de fulgerele lui Dumnezeu ca rasplata pentru pacatele omenirii.
Ma innegrisem la fata, mi se incrunta privirea si incepusem sa tremur.
_ Oare chiar asta ar trebuie sa fie destinul unui om? Sa moare strivit de fulgerele lui Dumnezeu, sa moara pentru pacatele altora? Unde e dreptatea, unde e rasplata pentru faptele bune pe care facem? Si daca cel predestinate voi fi eu? Cum pot sa aflu asta?
_ Nimeni nu stie. Nimeni nu stie cum ar trebui sa arate salvatorul, nimeni nu stie care e dezlegarea blestemului. Stiu doar ca legenda spune ca cel care fusese omorat il chema Iuda…
Deodata simtii un gol imens in suflet si parca ploua. Simteam picaturi de ploaie pe obraji, cu toata ca im dadeam seama ca sunt in casa. Vedeam fulgere, auzeam trasnete. Nu stiu ce se intampla.
_Ce e cu tine? Iuda ce e cu tine? Trezestete Iuda!!!
Imi pierdusem cunostinta…
_ Cine esti? Intrebasem nedumerit
_ Sunt eu Ana. Iti mai amintesti.
In piept parca incepuse sa se zvarcoleasca ceva si de indada imi amintii totul, dar nici decum nu puteam sa-mi amintesc provenienta mea.
_Da, da. Scuze. Nu stiu ce e cu mine.
_ Tu esti salvatorul nostru. In sfarsit au venit timpurile bune! Incepuse Ana sa strige prin odaie.
Puteai citi pe chipul ei atata bucurie si fericire cum nu a mai putut nimeni citi vre-odata. Sarea in sus si se bucura ca venise salvatorul, dar eu nicidecum nu puteam sa-mi imaginez ca va trebui sa fiu in postura de salvator. Imi parea totul atat de ciudat, si atat de real. Nici nu mai stiam ce sac red.
Deodata afara se intuneca, lumina se stinse, si incepuse furtuna. Ana se apropie de mine, strange in brate de parca m-ar fi stiut de o viata intreaga, pusese capul pe umarul meu si incepu sa se joace cu mana in parul meu des si lung.
_ De ce langa tine ma simt atat de puternica, cu toate ca te cunosc abia de cateva ore? De ce cand cu fiecare clipa care trece tot mai mult as vrea sa-ti fiu alaturi? De ce pana a te cunoaste nu a fost ploaie, dar astazi a plouat? De ce a inceput furtuna? Ma intreba ea cu glas moale si tremurand.
Am inbratisat-o si am sarutate pe frunte.
_ Nu-ti fie frica, iti sunt alaturi.
_ Iuda, Ana hai sa inchidem bine toate geamurile si usile! Striga domnul George.
De indada ce inchisesem toate geamurile de la etajul doi am coborat jos. Am aprins o lumanare mica care o gasisem la idemana, iar apoi vazui ca lumina tot nu se aprinde, iar lumanarea nu mai avea mult pana a se stinge am luat putin ulei, un pahar si de indada facusesi o candela. Ana si domnul George se rugau.
_ Spune tinere ce e de facut? Daca tu esti cel ce ni l-a trimis Dumnezeu , atunci ar trebui sa stii prin ce incercari trebuie sa trecem. Nu tacea, spune ceva. Pentru prima data in viata simt frica, si nu mi-e frica pentru mine, ci pentru Ana. Daca furtuna este doar un inceput al razbunarii atunci te-as ruga sa o pazesti, e tot ce am.
I-l privii lung in ochii plini de durere, apoi o privii pe Ana.
_ Am sa am grija de ea, va promit! N-o sa aiba nimeni curajul sa o atinga atata timp cat ii voi fi alaturi, si nici pe dumneavoastra. Am sa va pazesc pe ambii.
Dupa mai bine de cateva ore de ploi torentiale si furtuna, norii se linistisera, si locul soarelui care era pana la furtuna i-l luase luna. Deja era tarziu, si cand se uita Ana la ceas, era ora unu. Era déjà tarziu si trebuia sa mergem fiecare prin paturile sale.
_ Noapte buna! Ii spusesem lui domnul George si m-am pornit sa ridic scarile spre etajul doi
_ Noapte buna, tata!
_ Noapte buna, scumpii mei, raspunse domnul si isi luase ziarul sa-l citeasca inainte de somn…
Ne-am ridicat la etajul doi si am plecat fiecare prin camere. M-am intins in pat si mai sa atipesc, dar nu puteam sa adorm linistit. Ma gandeam la cele intamplate de cu ziua… Totul era atat de straniu si de neinteles. Incercam sa ma conving singur pe mine ca este un simplu vis, dar totusi nu era asa. In sfarsit am adormit.
_ Iuda, Iuda, Iuda… ma chema incet un glas placut de domnisoara. Iuda trezeste-te, e timpul sa-ti implinesti destinul.
Deschisem ochii, iar langa mine imbracata in straie albe ca de cununie statea o domnisoara.
_ Cine esti? Intrebasem eu cu glasul la fel de soptit, fara ca sa-mi pierd calmul…
_ Sunt Lora, zana acestor meleaguri, cred ca ai auzit legenda neamului nostrum
_ Da am auzit-o, dar nu inteleg care e legatura mea cu legenda? De ce eu? Cine sunt eu?
_ Tu esti Iuda, care a venit sa ne salveze. Nu toti stiu totul. Legenda spune ca va veni odata un tanar pierdut in timp si spatiu, care isi va lua numele Iuda, iar cand se va intampla aceasta, el va fi supus mai multor porunci si incercari pentru a salva meleagul blestemat.
_ Pai si de unde sa stiu prin ce incercari trebuie sa trec? Si daca nu vreau sa fiu eu salvatorul, atunci ce va fi?
_ Atunci legenda spune ca duhurile rele ii vor chinui pe cei care iti sunt mai apropiati, iar dupa aceasta va spune lumii cine trebuia sa fie salvatorul, dar a refuzat, iar lumea infuriate si nebuna i-l va strivi in mici bucatele. Doar urme de carne vor mai ramane, iar numele tau va fi sters din mintea oricui care te-a cunoscut.
_ O, Doamne! De ce m-ai ales pe mine? Cu ce ti-am gresit? De ce trebuie si Ana sa sufere? Dar domnul George? De ce Doamne? Ce pacate am savarsit pe lumea aceasta?
Mi se paru ca strigasem atat de tare, dar totusi nu am fost auzit de nimeni. De parca m-as fi aflat intr-un spatiu vid. Intorsesem capul dar zana déjà nu mai era langa mine. Obosit de tot bagasem capul sub perna, iar cand mi-am revenit déjà era dimineata. Soarele imi batea in fata cu razele sale jucause si imi alinau corpul.
_ Printule, hai trezestete. Deja e tarziu. Afara e atat de frumos.
Ma intorc iar langa mine statea ana intr-o pajama alba si lunga pana in podea. Era atat de placut sa te trezesti dimineata langa o astfel de frumusete. M-am intins putin, am mornait ceva ca nici singur nu am inteles ce si m-am ridicat din pat.
_ ‘ neata frumoaso, cat e ora?
_ Nu stiu cred ca e aproape zece. Ti-am pregatit cafeaua si hai sa megem pana la piata cu mine sa luam de-ale gurii ca s-a golit frigiderul.
M-am mai intins inca odata si mi-am pus haina pe mine, mi-am baut cafeaua cu pofta, care era atat de dulce si gustoasa, am facut un dus si am plecat cu Ana dupa mancare.
Afara era atat de frumos, de parca nici nu fusese furtuna. De parca toate urmele au fost sterse. Alergam, mergeam de mana, era atat de placut si atat de frumos, de parca eram doi copilasi de vre-o sase anisori. Ma simteam atat de fericit si de implinit. Nu stiu cum se explica acest sentiment.
Cand ajunsesem in targ parca inima incepu sa ma doara. Nu tineam minte sa vad vre-odata atata lume, ma ascundeam de fiecare om, imi era frica de ei, cu toate ca nu-mi facusera nimic. Daca ii priveai pe toti in parte puteai vedea in majoritate doar ochi nervosa, plini de ura, mai ales in randurile vanzatorilor. Doar Anei ii sclipeau ochii de fericire in toata multimea asta.
_ Hai sa mergem odata! Oamenii nu mananca oameni! Imi spusese Ana cu un zambet copilaresc pe buze
Am luat drumul dupa ea. Se oprea ea, ma opream si eu, se pornea, ma porneam si eu, si totodata o admiram si ii studiam fiecare gest pe care il facea si fiecare colt al fiintei ei. Era nemaipomenita.
Dupa mai bine de trei ore de plimbari am pornit drumul spre casa, iar in maini aveam multe multe sacose pline cu de toate. Obosisem putin, dar nu spuneam nimic, si incercam nici trasaturile fetei mele sa nu arate asta, dar cand am ajuns acasa Ana ma intreaba:
_ Ai obosit nu?
_ Nu, deloc! As mai merge odata zisem eu cu un zambet fals
_ Nu minti, ochii te tradeaza! Pe mine sa nu ma minti niciodata, te rog
_ Da am obosit, raspunsem eu si plecasem capul.
_ Buna ziua, frumosii mei! Ce faceti? Intra deodata domnul George cu doi epuri mari si frumosi in mana.
_ Ziua buna domnule, de la piata am venit.
Domnul George puse iepurii intr-o strachina mare, lua un cutit si incepu sa-I jupoaie. M-am asezat langa el si priveam atat de incruntat ceea ce face el. Nu tin minte sa fi vazut vre-odata cum se jupoaie iepurii. Pareau atat de neajutorati, si parca buzele lor sopteau:” fie-va mila de noi”. Intre timp Ana asezase masa
_ Tata, hai sa mancam si dupa aia o sa-ti termini treaba cu iepurii. Deja e tarziu si trebuie sa luam pranzul.
Fara ca sa scoata vre-un cuvant domnul George se ridica, isi spala mainile si se aseza la masa.
_ Vorbea azi lumea ca furtuna de ieri, nu era una simpla. Oamenii au spus ca au vazut cum s-au daramat case intregi, blocuri de locuit, cum se rupeau copacii, iar cand s-au trezit dimineata totul era la locul sau. Oare ce sa fie asta?Nu vi se pare cam ciudat?Mie da!
_ Pai sincer sa fiu domnule, e cam straniu. Eu cand m-am trezit dimineata am avut aceeasi impresie. Imi parea ca furtuna de aseara am visato, si nu era reala, dar imi era frica sa va povestesc. Ceva se intampla, dar ce nici idée nu am.
_ Cred ca Dumnezeu ne bate cu halucinatii, poate e un fel de avertizare din partea lui? Poate ne trimite lucruri imaginare ca sa ne dam seama ce ar putea face cu noi? Zise Ana
_ Posibil, dar totul aseara parea atat de real, chiar si stropii de ploaie care au cazut, i-am prins in palma si erau atat de reci. Cum pot fi halucinatii?Iuda tu ce crezi? Poate ar trebui sa ne adresam vre-unui calugar mai instarit sa-i cerem ajutor?
_ Ar fi o idée, dar nu prea cred ca ar da ceva rezultate. In ziua de azi fiecare al doilea om devine calugar, poate ca uneori ei sunt mai pacatosi ca noi. Si la urma urmei ei nu tot sunt oameni?Nu tot gresesc? Oare cu ei Dumnezeu chiar vorbeste sau sunt pur si simplu niste inventii de ale lor. Sa gasesti un calugar destept si intelept e cam greu in zilele noastre. Nu cred ca as putea avea incredere in ei. Mai bine ar fi sa incercam singuri sa ne dezmeticim si sa intelegem ce-s cu toate fantomele astea.
Ambii cazusera de accord cu mine, dar la un moment dat singur nu intelesesem de ce am spus asta si cu ce scop, mai ales ca eram atat de constient de faptul ca in singuratate, fara ajutorul cuiva nu poti obtine nimic, dar odata ce am spus, nu mai voiam sa-mi retrag cuvintele inapoi si sa par un las. De fapt nu eram singur, ii aveam pe Ana si pe domnul George alaturi, ei erau cei care imi insuflau incredere mie, iar eu eram cel care le insuflam incredere lor. Dupa replica mea toti tacuse si se lasa o liniste totala. Casa parea atat de pustie. Se auzeau doar rasuflarile noastre si cum mancam, mai mult nimic. Dupa ce terminasem sa luam pranzul ne-am ridicat toti de la masa si ii multumisem Anei pentru pranzul bogat si gustos.
_ Incotro s-o apucam? De unde incepem sa cautam raspunsuri la intrebarile si nedumeririle noastre? Ma intreba domnul George.
_ Pai cred ca cel mai bine ar fi sa incepem de la legenda acestor meleaguri. Cine era acel crestin care a fost omorat? Unde locuia? Si tot asa rand pe rand, poate o vom scoate odata si odata in capat.
_ El locuia in pestera liliecilor, de pe varful muntelui de la marginea Iblisului, imi replica Ana, si atunci auzisem pentru prima oara cum se numesc aceste meleaguri.
_ Dar de ce anume Iblis? Incruntasem privirea dorind sa aflu de unde aceasta denumire.
_ Asa ii spuneau toti crestinului, iar dupa moartea lui cinci stanci din jurul pamanturilor noastre s-au alipit formand cuvantul Iblis, care si pana in ziua de astazi a ramas neschimbat. Iar exact stanca de la inceputul cuvantului se afla pestera liliecilor. De atunci pamantul nostru a fost numit Iblis, si cat nu a incercat lumea sa schimbe denumirea, nicidecum nu-I reusea, toate actele despre provenienta orasului aratau ca el se numeste Iblis, iar cand cineva incerca sa schimbe numele, el isi revenea inapoi. O forta magica conduce cu tot ce se intampla pe meleagurile noastre.
Ma asezasem pe gandurile mele si incepui de indata sa caut vre-o legatura intre tot ce se intampla si intre indiciile pe care mi le daduse Ana. Se vede ca cunostea bine istoria acestui oras, aveam impresia ca ea este cea care a incercat candva sa gaseasca cheea spre dezlegarea blestemului, dar nu vroiam sa o intreb. Parea prea gingasa si firava ca sa-I aduc vre-o invinuire.
Fara ca sa-mi dau seama creerul meu incepuse sa lucreze precum un robot care are o informatie ascunsa. Aveam impresia ca mintea mea proceseaza date pe care candva le-am stiut.
_ Iblis! Inseamna demon in limba turca strigasem atat de tare incat cei doi se speriase, iar afara se intunecase
_ Stii turca? Se uita straniu Ana la mine.
_ Nu, dar… si tacusem deodata.
Ana nu stase mult pe ganduri si urcase sus dupa dictionar.
_ Da, intr-adevar. Iblis inseamna demon… Iuda nu te uita asa incruntat la mine. Trebuia sa invat limba turca pe cand eram la studii, dar cand mi s-a spus ca este optional si pot sa-mi aleg alta limba mi-am ales greaca.
_ Haideti mai bine sa mergem intr-o excursie la pestera liliecilor, vom avea mai multe rezultate decat sa stam acasa incuiati printer ganduri si ghicitori, spuse domnul George si de indata ne imbracasem si apucasem drumul spre pestera.
Frig, intuneric, fiori de frica treceau prin noi, dar urcasem in masina si am plecat. Tot drumul am tacut, nici unul dintre noi nu a scos macar vre-un cuvant. Ajunsi acolo, ca sa vezi, o frumusete de neinchipuit. Soarele apunea atat de rosu si frumos de parca iti parea ca in orice moment o sa se aprinda stancile. Nu vazusem niciodata un apus atat de frumos. Domnul George parcase masina si o am inceput sa facem cursuri de alpinism. Faceam doi pasi inainte unul inapoi. Era foarte abrupt si periculos, dar dorinta de a afla ce se intampla ne incuraja mereu sa urcam tot mai sus si mai sus. Dupa cateva ore de mers am poposit pe o piatra sa ne hodinim putin, cand zarisem un om batran de tot, cu plete albe si lungi, iar barba ziceai ca mai nu atinge pamantul de sub picioarele noastre.
_ Doamne-ajuta, ii strigasem!
_ Ei bodaprosti, da mai lasama cu Dumnezeu tau in pace, nu vezi cum am fost rasplatit pentru credinta care i-am purtat-o ani de-a randul, ca acuma daca o fi sa mor nici n-a avea cine sa ma inmormanteze crestineste. De aproape un secol stau pe stancile estea si nu pot nicidecum sa cobor jos sa mai vad si eu lumea cu alti ochi, nu numai de la inaltime.De fiecare data cand vine timpul sa fac ultimul pas ca sa cobor din varful stancii ma trezesc inapoi in varful ei. Fie-ar dracului de stanca blestemata. Sa te manance parazitii asa cum mi-ai mancat tu anii vietii…
Dup ace rostise aceste cuvinte se auzise o bubuitura in departare, dar atat de departe incat timpanele mele vre-o 10 minute nu-si puteai reveni ca sa mai auda ceva.
_ Dar cum ai ajuns pe stanca domnule? Cum te numesti?
_ Eu sunt Seitan, asa m-au botezat demonii, dar cum am ajuns aici nu mai tin minte. A trecut prea multa vreme de cand cutreer muntii.
_ Cum adica demonii v-au botezat?
_ Pai ete vezi cele cinci stanci lipite una de alta? Acolo in fiecare stanca sunt cate doua pesteri: una a lui Dumnezeu iar alta a lui Satana. Ca sa poti intra in pestera lui Dumnezeu trebuie sa rostesti cuvantul chee, altfel ti se deschide pestera lui Satana, si nu poti deosebi care pestera s-a deschis decat daca intri in ea. Eu nu am rostit ce trebuia si am fost blestemat pe veci sa poposesc pe acesti munti, pana cand nu va veni salvatorul.
Ascultasem istorioara cu mare entuziasm dupa care ii multumii pentru ea si pornisem din nou la drum.
_ Si daca dai gres Iuda noi ce ne facem?ma intreba Ana. Imi sarise in brate si-mi spuse.
_ Te implor, sa nu pleci dintre noi. Nu ne lasa singuri.
In ochii ei ardea atata suferinta si pasiunesi totodata atata dragoste.
_ N-am sa dau greu printesa, doar am promis c-o sa va apar. O imbratisasem strans si o sarutai pe frunte.
_ Totul va fi bine printesa, totul va fi bine, ii soptisem, cu toate ca stiam destul de bine ca se poate intampla orice.
Nu ne mai ramasese mult ca sa ajungem. Ajunsi pe loc am strigat odata.
_ Sunt Iuda, am venit sa-mi porunciti soarta. Sunt aici ca sa ma jertvesc pentru acesti oameni. Deschide-ti poarta catre Dumnezeu.
Incepurai sa cada pietrele din varful stancilor, parca un demon s-a napustit asupra noastra, facusem cativa pasi inainte pentru a ne feri de navala pietrelor cand deodata ne pomenii inauntrul pesterii.
_ Tu, tinere si domnisoara puteti merge mai departe, aveti sufletul, mintea si trecutul curat, iar batranul sa ramana la intrare sa pazeasca sa nu intre nimeni, se auzi un glas greoi ca de dictator dintre peretii stancilor.
_ Ai grija de tine, tata, ii spuse Ana domnului George si luarai drumul inainte.
Era o atmosfera cam ciudata. Peretii ba iti pareau albastri, ba erau roz, uneori aveai impresia ca se scurge sange pe ei. Sa fie oare halucinatii? Ma intrebam mereu in gand.Vedeam ca ploua, vedeam ca ninge, vedeam tornade, treceam prin ele dar fara ca sa le simt, parca eram amortit.
_ Ha, ai venit totusi, credeam ca voi sta vesnic aici… se auzi un glas care repeta in nenumarate randuri aceste cuvinte.
_ Cine sunteti? Unde sunteti domnule?
Ma invarteam singur jur-imprejur dar nu vedeam absolut nimic. Ana se lipise de mine atat de strans ca-mi parea ca acusi o sa fiu strivit in bratele ei.
_ Mi-e frica Iuda, ce vor ei de la noi? Cu ce le-am gresit?
_ Dar tu cine mai esti draguta? Intrebase glasul dintre stanci
Si deodata simtii cum o mana ma apucase de gat sa ma sugrume.
_ Cine e ea? Ce cauta aici? Eu te-am asteptat atatia ani ca tu sa-mi aduci domnisoare in aceasta pestera sfanta? Cum ai putut intra diavole?
Incepui sa tusesc si cazui jos.
_ Ea e Ana, nu-ti fa griji, arata-te si poronceste-mi ce trebuie sa fac.
In fata mea se ivise un tip ciudat, fara o mana si fara picioare.
_ Ha… Te-ai speriat tinere da? Calmeaza-te eu sunt creatorul tau. Imi zise tipul
_ Cum adica creatorul meu?
_ Cred ca nu ai intrat in pestera mea de flori de cuc, stii legenda acestor meleaguri. Eu sunt Iuda, cel care a fost snopit in batai, si toata lumea credea ca am murit, dar Dumnezeu m-a pus la chinuri grele. Ramas fara mana si fara picioare am stat aici veacuri intregi si am asteptat ziua de astazi. Domnul meu m-a facut nemuritor, pentru a se razbuna pe lume pentru pacatul care acestea i-l savarsise. Mi s-au taiat picioarele o mana si mi s-a scos inima, ca mai apoi sa fie aruncate fiecare din ele in cate o pestera din fiecare stanca din cele patru ramase. Datoria ta nu e grea. Trebuie sa-mi readuci corpul in forma, ca sa scap si eu de blestem, si tu, si pamanturile aceastea, dar ai grija ce faci, cea mai mica greseala si esti mort tinere. Ti-am facut sufletul bucatica cu bucatica din sufletul meu, in speranta cu nu vei da gres. Demonii abia asteapta sa incurci caile. Ai grija…
Eram socat. Nu mai intelegeam nimic. El creatorul meu? Suna atat de ciudat. Eram in secolul douazeci si unu. Oamenii demult nu mai credeau in povesti, legende, basme, mituri despre zei si faraoni, si hop deodata apare acest tip ca sa-mi spuna ca e creatorul meu. Ce ciudat! Banalitate, absurd. Eram prea naiv ca sa pot crede ca e adevarat, necatand la faptul ca toate dovezile duceau spre realitate. Am luato pe Ana de mana si m-am indreptat spre iesire. Acesta era doar inceputul peripetiilor. Era ca un simplu antrenament luand in consideratie tot ce avea sa se intample mai departe.

Dragostea încurcă sănătăţii...

2010-10-28T23:11:00.000+03:00

Am început cu suflet să iubesc,
Şi simt cum mă înec în sentimente.
Cerşesc săruturi, şi gândul i-l cersesc,
O mângâiere şi priviri absente.

Căci dragostea nu-i numai fericire,
Ori clipe-n care râzi cu mare poftă,
Nu-i un sărut plus încă o sclipire,
Nu e atunci când ai o nouă coftă.

Ea doare, gâdilă, ascultă şi loveşte
Anume unde rana e mai mare.
De rele nicidecum nu te fereşte
Ci te înneacă-n gloduri şi mai tare.

Totuşi iubim, c-aşa este firesc
Chiar dacă de la nervi stricăm pereţii,
Răbdările în noi mai nu plesnesc-
Căci dragostea încurcă sănătăţii.

NDI program - Eu Nu Votez.MPG

2010-10-21T01:59:00.000+03:00

Octombre...

2010-10-11T19:50:00.001+03:00

O clip-a mai rămas să sper,
Să cheltui ultima lumină,
Să mă îndrept odat la cer,
Căci inima deja mi-e plină.

Mi-e plină de priviri greoaie,
De lacrimi, dor, de nepăsare,
Dureri în ceaţă, nori de ploaie
Mi-nneacă razele de soare.

Mi-nneacă ochii mari şi trişti,
Mi-nneacă gându-n nesimţire.
Doar fluturi mici, actori, artişti
Îmi mai provoacă vre-o sclipire.

E linişte, şi-ngheaţă totul.
Îngheaţă lacrimi, mări, oceane,
Pomi fructiferi, florile, plopul
Ce-şi lasă zgomotu-n timpane.

E frig...off....brrr...îngheţ şi tremur
Deja şi trupul ţi-i de gheaţă.
Aduţi aminte-acele vremuri
Pe când visai plin de negreaţă.

Şi pe a noastre amintiri
Printre priviri şi catacombe,
Cu gheaţă-n tristele sclipiri
Păşeşte-ncet doamna Octombre.

Am lasat...

2010-10-11T19:49:00.001+03:00

Am lăsat soarele:
Să-mi taie venele,
Tăcerea s-o astupe,
Să mă desfacă-n mici felii,
Şi gândul să mi-l surpe.
Am lăsat stelele:
Să-nchidă răsuflarea,
Visul să mi-l vândă,
Cerneala s-o strecoare-n ochi –
Prin flacăra arzândă.
Şi norii i-am lăsat să-mi ude
Vocea răguşită,
Negreaţă-n suflet să-mi arunce,
Ducândumă-n ispită.
Iar mai apoi...
Distrus, pictat pe buclele de aer,
Hapsân, gonit,
Uitat,
Lăsat în Universul prăpădit,
M-am strecurat,
Şi am permis
Lumii ce-o vrea să facă.
Şi n-am primit:
Nici dor,
Nici sentimente ,
Numai priviri absente.
Mai tare m-au rănit.
M-am ridicat, şi mi-am jurat
În veci cât sufletu-mi va bântui,
Să nu mai pot iubi –
Decât natură, flori şi pomi
Ce vor da roadă nişte sentimente,
Şi împlinind câte-o poruncă
A lui Dumnezeu.
Într-un sfârşit:
M-am lecuit.
Privind la cerul despicat –
Eu am strigat:
Acum sunt împlinit.

Si curge Timpul...

2010-10-01T17:22:00.001+03:00

Se scurge timpul, și-atunci când plouă
Mai cade-un strop peste speranță,
Peste privirile de gheață.
Și va da viață -
O lume nouă.

O lume care să culeagă:
Din stropii și nectarul vieții -
Raza de soare-a dimineții,
Vlăstarii și puieții
Ce n-au să cadă.

Ci s-or prelinge colorat
Din rațiunile de lut:
Un fulger mut,
Un gând plăcut
Și calculat....

Prin viață trecător...

2010-10-01T17:20:00.000+03:00

Răsare soare blând ce arde amintiri

Și dorul mi-l înneacă în ocean de lacrimi,

Când buzele-ți șoptesc tristețea prin sclipiri,

Iar ochii varsă nervi, durere-n timp și patimi.

Încalecă pe vremi și colorează frunze,

Le dă cerneală vagă acoperind pământul,

În psihic se aruncă a sufletului muze

Păzindu-mi idealul și înnecându-mi gândul.

E liniștită,simplă și gri durerea noastră

E cald doarde-nțelegi ce se petrece-n jur,

Doar de privești atent și limped spre fereastră:

Cum timpul scurs în vid se duce în sejur.

Iar sentimentul moare, așa cum frunza cade,

Și-atunci realizezi că ești doar muritor,

Căci nu importă-n lume cine și unde șade,

Oricum esti călător, prin viață trecător...

Ati scris

2010-10-01T17:17:00.002+03:00

Aţi scris cu sufletul pe gândurile mele:

Cuvinte, şoapte,linişte, plăcere,

Un grai frumos,un viitor bogat,

O lacrimă senină şi fără de păcat.

Pe chip mi-aţi desenat privire,

Lumină, dragoste,ochi plini de fericire,

Răbdare pentru tot mi-aţi dăruit

Şi-n schimb părinţi nu mi-aţi cerut nimic.

Un simplu Mulţumesc vă dăruiesc

Că pot să scriu, să simt şi să iubesc

Sunt clipe

2010-10-01T17:16:00.003+03:00

Sunt oameni trişti, străzi mohorâte,
Sunt blocuri gri şi soare şters,
Sunt clipe negre şi smintite,
Sunt gânduri pure şi nonsens.

Sunt mii de lacrimi omorâte
Iubiri reale care plâng
Sunt suflete ce-au fost strivite
Idei neauzite sânt..

Şi sunt secunde-n care crezi
Că nu mai ai loc pe pământ
Că nu poţi soarele să-l vezi
Că eşti doar vânt, un simplu vânt.

Ne temem de-orice adiere
A timpului ce trece-n vid
Şi nu mai vezi nici o plăcere
Şi c-a ta viaţă poţi s-o schimbi.

Sunt oameni trişti, străzi mohorâte,
Sunt blocuri gri şi soare şters,
Sunt clipe negre şi smintite,
Sunt gânduri pure şi nonsens.

Am vrut...

2010-10-01T17:16:00.001+03:00

Ştii? Mi-am dorit să am măcar un soare,
Măcar o stea din cer să fie-a mea.
Dar mi s-a dat pustiul care doare,
Şi-o pată-n gând pe amintirea ta.

Am vrut un câmp să am şi o livadă,
Un lac ce să mă clatine pe-un val,
Şi un salcâm la poartă ce-ar da roadă –
Pentru-a meu gând străin şi ireal.

De mii de ori ne plângem că în viaţă
N-orice dorinţă e realitate,
Că nu putem să trecem peste frig şi ceaţă,
Şi ne-nglodăm mai tare, pân-la coate.

Şi niciodată nu vedem c-alături
Sunt alţii care nu au de mâncare,
Ce nu au masă, casă şi nici paturi
Ce poate să-i păzească de ninsoare.

Fugim după materie, uitând de sentimente
Lăsând în urma noastră a golului amprente.

Lăsați-mi Moldova în Pace

2010-09-19T17:19:00.000+03:00

Singur în parc, dar totodată înconjurat de atâta lume care se plimbă fară să vadă vreun sens.Se plimbă… Aiurea cheltuie timpul, scuipând coji de floarea-soarelui, mâncând pufarine, nucușoare și tot ce a mai inventat omenirea numai ca să potolească foamea fiecaruia, sau mai bine zis dorința de a ronţăi ceva sau pentru a potoli aceasta goană după mâncare, și nu după cunoștințe sau chestii care te-ar aduce pe o alta latură superioară a spiritualităţii. Unde se duce lumea? În care directive nimeni nu știe, dar totodată fac posibilul ca timpul să se scurgă mai repede, mult mai repede… Dar pentru ce? Oare chiar numai pentru asta ne-am născut? Ca să scuipăm la stânga și la dreapta semințe de floarea-soarelui, ca mai apoi să se întrebe fiecare dintre noi ”de ce e așa multă mizerie ?” și ”de ce autoritățile nu au grijă de orașele noastre?”
De ce? De ce? De ce?
Întrebări care practic, fiecare din noi ar trebui să și le pună, și tot noi să răspundem la ele, dar nu să așteptăm răspuns de la alții.
Eram mai mic, și tata mereu îmi spunea: ”Gândește-te bine la ceea ce urmează să faci, fiindcă așa cum ai să-ți așterni, așa o să și dormi”. Abia acuma înțeleg și realizez care e sensul acestor cuvinte, și de adevărul pe care îl poartă, pentru că nimeni nu e vinovat de ceea ce avem sau nu, decât noi înșine. Dar, Doamne, ca să vezi, mai zice lumea că trebuie să ai mereu în vizor cuvintele, sfaturile și povețele celor mai vârstnici, dar nu e mereu așa. Cum putem avea încredere în povețele celor în etate, dacă stau lângă o bătrânică și-I spun că nu-I frumos să faci mizerie, iar ea încă nu e deajuns că mă ia la înjurat, dar încă și în rusă.
Ce rămâne din Moldova noastră când e plină de ruși, ucraineni si alte naționalități care își fac regulă conform gusturilor personale, care dea dreptul ne-au cotropit țara și în plus de toate, nu au pic de rușine, urlând în gura mare că Moldova e țara lor, iar rusa e limbă de stat pe care trebuie fiecare cetățean al Moldovei să o cunoască. Asta mai e și limbă maternă a fiecărui cetățean. Parcă am studiat istoria destul de bine la școală, și nu pentru că era obiect obligatoriu de studio, dar pentru a-mi putea cunoaște neamul, tradițiile și obiceiurile, tristețile și bucuriile acestui mic neam, mai bine zis a ceea ce a mai rămas din el. Și am învățat toate astea nu de dragul anilor și evenimentelor care s-au petrecut, nu de dragul războaielor care s-au purtat sau a tratatelor de pace, ci pentru simplul fapt ca sa-mi pot cunoaște rădăcinile: de unde mă trag și ce am reușit să fac ca să fiu un Moldovean adeavărat, pentru ca istoria nu te învață doar despre decenii , te învață să ai o gândire corectă și rațională, te învață ce trebuie să ei de la viață și ce nu. Cu toate astea… unde s-a mai văzut să mergi într-un magazin, să-ți iei de-ale gurii, iar vânzătorul să-ți răspundă în rusă: ”Ia ni panimaiu.Gavari po celoveceski!”(Nu înțeleg.Vorbește omenește!). Să înțeleg ca limba noastră cea română e o limbă a extratereștrilor sau a oamenilor cu handicap sau cum?Cine suntem noi pentru ei? Normal, așa s-au învățat spurcații sa-și bage regulile lor peste tot, pentru că ei trăiesc de o viață în Moldova și ajung la șaizeci de ani și nici macăr nu știu cum se salută în română. Normal… Bravo Moldovenilor, ați dat dovadă că sunteți într-adevăr un popor cu capacități de lider. Trebuia să facă la fel și voievozii Moldovei dintotdeauna: ”Lăsații să ne contropească oameni buni tot felul de păcătoși și ratați, că oricum mai devreme sau mai târziu țara noastră se va duce pe apa sâmbetei, sau mai bine zis pe plăcerile rusofonilor.
Prostii peste prostii. Câte se mai fac la noi în țară… Văleu Doamne. Ca la noi, la nimeni, țara minunilor. Numai la noi vezi oameni care mor de foame, și nici bani de un mic dejun n-au, dar în schimb au mașină luxoasă care stă în garaj și putrezește pentru că nu au nici bani pentru combustibil, sau și mai bine, stă pe afară și toți proștii o zgârâie și dau cu piciorul în ea. Dar au mașină Domnule! Numai la noi vezi oameni care nu au din ce trăi, dar se îmbracă de parcă s-ar fi născut într-un magazin cu haine, și cel mai banal e faptul că dau un pumn de bani pe o cârpă, fără să se mai uite în oglindă dacă îl prinde la față sau nu. Important e faptul că e cumpărată din magazine, e haină de firmă ( facută în beciuri în China, dar are emblemă originală.) , super. Așa s-o țineți domnilor. Dar cel mai interesant e faptul că te uiți la ei și te buvnește râsul, iar dacă îi mai pui să deschidă gura, sigur ”mori de râs” ori te ia cu greață ,vocabularul și lexicul pe care le folosesc. Uneori ai impresia că ai nimerit în antichitate. Numai la noi vezi cum poliția omoară oameni, violează fete și scapă de tot, fără să fie trasă la răspundere.
Numai la noi e așa… O țară terorizată de propria națiune, căci la noi națiunea e în majoritate deja ”rusofonie” , oameni nespalați, neîngrijiți, proști de rag și se cațără pe perechi, în schimb mereu cu așteptări enorme de la Organele Supreme din Stat. Am sa par vulgar poate dar am sa va spun:” fuck all of you și frecați-o la voi în țară să faceți regulă, lăsați-mi Moldova în pace!!!”

Ce e Iubirea???

2010-09-02T13:07:00.002+03:00

Ce e iubirea?
De mult m-am intrebat si eu,
Si un raspuns am asteptat,
Si poate...
Poate l-am gasit,
dar nu l-am inteles,
L-am transformat in gol,
Tristete
Si non-sens.
Si poate c-am primit raspuns,
Dar far'de rost,
Caci tot o caut,
Aici,
Acum,
Si in trecutu-n care-am fost.
Dar...
Pe zi ce trece tot mai mult
O-aseman cu un rasarit,
Cu un castel din basme vechi,
C-un vis pe veci neimplinit,
Cu lacrimi lungi, perechi, perechi.
O cant in proza si-n poeme,
In ode, drame si catrene,
In melodii de dor si jale-
Si o transform in intrebare.
Ce eşti iubire?
Sentiment?
Absent?
Absurd?
Sau glasul mut?
Al unui suflet ce se zbate
Printre gunoaie, vise şi pacate
Ce-au fost odata spulberate?

Ce e iubirea?
Urmeaza sa-i intreb pe toţi
Pe cei care n-au vrut sa o cunoasca,
Şi-au transformat-o-n ură nebunească
Ei n-au dorit nicicând s-o cucereasca.
Dar totusi sper ea sa existe,
Pe veci in suflet sa persiste,
Sa pot sa-mi spun:
Asta-i iubirea,
Fericirea,
Nemurirea...
Dar trece timp,
Eu tot astept,
Ca poate-am s-o gasesc
Pe camp,
Pe piept,
Pe stele ce lucesc,
Caci vreau si eu -
In viata sa IUBESC!!!

Numai umbre...

2010-09-02T13:05:00.000+03:00

Sunt doar umbre,triste umbre,
Amintiri ce bat în geam,
Glasuri palide și sumbre
Ce-mi iau tot ce-acum mai am.

Colindate-n întuneric,
Urmărite de plăcere
Umbrele cu corpul sferic
Urlă tainic în tăcere.

Gândul pur îl nebunește,
Vant hapsân aruncă-n minte
Și tristețe încolțește
Peste cel ce ceva simte.

Chiar de-i dor, sau de-i iubire
Nu contează, n-are sens
Răutăți ca să te mire
Ce din umbre se ivesc...

Cade umbra peste noi
Noi cădem în panică
Și gândim că din gunoi
Nii astă viață tainică.

Privește-n umbre, amintiri
Nu dispera, nu asta-ți cer
Ci vezi frumosul în sclipiri
Și să iubești, atât mai sper.

Nostalgie, Dor, Iubire

2010-07-22T00:46:00.000+03:00

Atat de mult am cautat-o,
Si am gasit-o...
Dar timpul ma impiedica mereu.
Eu simplu trecator prin viata,
Iar ea fiinta ce atinge infinitul.

O vad in vise,
In ganduri si-n dorinte,
O vad cand merg pe tristele alei,
O vad in vantul ce se zbuciuma-n priviri
Si in morminte,
Si chiar si in bucati de suflete:
Al meu si-al ei.

O simt cum ma saruta-ncet pe buze
De parca i-ar fi frica de ceva:
De lacrimi triste, palide, ursuze.
Sau poate ca-i e frica de-altceva?
Si simt cum imi e sete de iubire,
De mangaieri, imbratisari, saruturi,
De slove dulci ce pot sa-mbujoreze -
Si-acea tristete pe care tu o scuturi.

Mi-e dor...
Si-o simt alaturi...
O mangai,
O saru...
Si-ncerc sa-i daruiesc:
Iubire, fericire si-n schimb eu ii cersesc...
Acelasi lucru.

De mai lasa

2010-07-09T02:58:00.000+03:00

De mai lasa sa gust a tale buze fine,
In brate sa te strang, si sa te-mbratisez
Din ele as culege:nectar si azi si maine
si mas trezi din somn,c-acuma doar visez

Cu tine-as imparti: tristete,bucurie
Ai sta pe al meu umar si-atent mai asculta
Si curcubeu va fi in camera pustie
frumos ca niciodata, cum na mai fost candva

Afara e tarziu, si liniste nebuna
Prin ganduri preacurate eu dragoste cersesc
Si ma intorc uimit sintreb de doamna luna
hai spunemi tu regina: visele se implinesc?

Despre noi...

2010-07-05T16:18:00.002+03:00

Pe cand plangeau chitarele de dor:
Eu sunetul de-acorduri ascultam,
Si imi spuneam:”O Doamne,vreau sa zbor!”
Spre cer, spre nori, spre ceea ce nu am.

Planam incet cu sufletul curat,
Cu gandul pur, cu lacrima senina,
Cu mintea far’ greseli si far’ pacat –
Sa-mi iau din zari aroma si lumina.

Si peste fiecare kilometru ce-l zburam:
Eu tot mai mult voiam sa ma ridic.
Puterile-mi cresteau gram dupa gram,
Eram tot mai voinic si mai voinic.

Si de cadeam…
Mult mai usor ma ridicam –
Aveam credinta,
Suflet si dorinta.

Si-asa orice fiinta care crede-n sine
Si geniu ar putea ca sa devina
s-aleaga ce e rau si ce e bine
Experienta sa aleaga din ruina.

E viata noastra –
Cum ne asternem – asa o sa dormim,
O sa traim,
O sa iubim
Si-o sa murim.
Doar sufletul pe veci va mai ramane
A unui om de geniu,
Sau poate-a unui caine.

Orice cadere e-un pas inainte

2010-07-02T19:54:00.002+03:00

Cind lumea te minte,
Si sufletul simte –
Paseste cuminte,
Prin mii de cuvinte:
Caci orice cadere e-un pas inainte.

Ridicate-ncet
Sa-nvingi orice treapta
s-alegi cale dreapta –
far’de regret.

Si prin nepasarea
Din gand si din minte:
Uita tradarea
Din tainele sfinte
Caci orice cadere e-un pas inainte.

Intrebare!!!

2010-06-24T23:26:00.001+03:00

Doamne-ajuta sa-nteleg minciuna,
Ura, nesimtirea, lasitatea.
De-as putea sa inteleg din astea una –
Cred c-as lecui lumea de toate.
Sa-nteleg ce altii n-au putut,
De unde-ncepe si izvorul vietii,
Sa-mi pun anti-pacat faimosul scut
Sa nu-mi atinga anii tineretii.
Dar unde-ncape-n voi asa cruzime?
Si cum mai poti privi acea icoana?
Cand sufletul ti-e gol si plin de-acrime –
Tu cum mai poti rosti cuvantul mama?

Cica despre mine...:D

2010-05-24T15:40:00.000+03:00

Dor si dor... ne-nghiti de vii!
De-ai putea sa lesini, lat
sa te taie in felii
Saska....
-Saska! e pacat,
nu urla... Ce viitor
ai cu glasul ragusit,
chitaristule? Sa mor
de te-ascult! Iaca-am fugit!

(Si ma-ntorc din viitor:
Sashka-i toooot indragostit!)

Un trist calator...

2010-05-15T00:28:00.002+03:00

Pe strada pustie-
Ploaia pica.
Doar surdul ecou se aude-n tacere.
Si pica, si pica, si pica,
Sperantele-n vid le despica.
Fantoma ei –
Pluteste prin ploaie.
Siroaie
De apa se scurg
La vale,
In amurg,
Si doare.
Prins de suvoaie –
Un trist calator,
Sau poate uitat:
De pasiune si dor –
Vreau sa zbor.
Dar surdul ecou…
Se prelinge in suflet,
In sange,
In gand si-n cuvinte:
De-aduceri-aminte.
Ca ploaia care ne-ncetat:
Curge pe-asfalt.
E noapte, -I tarziu.
Sa fiu?Sa nu fiu?
Imi pun intrebare,
Ma ridic in picioare
Si-mi iau ramas bun.
Un trist calator
Pleaca prin ploaie in noapte
Departe, departe, departe.
Un trist calator.

Multumesc...

2010-05-05T11:24:00.002+03:00

Mi-ai spus ca-ti este frig-
Si te-am imbratisat,
Ti-am dat caldura –
Cu suflet, trup si gand,
Ti-am mangaiat obrajii –
Rumeni si vioi,
Te-am alintat:
Cu slove dulci si moi.
Ti-am dat iubire,
Ti-am transformat suspinu-n relaxare,
Durerea-n fericire,
Si suferinta-n zambet.
Te-am alintat si alinat –
In clipele cand lumea ai respins,
Cand ai crezut ca suferinta are:
Numai origini, care –
Fara margini, fara mila –
Te distruge.
Si o urai.
Dar eu – ti-am fost aproape:
Te-am mangaiat,
In suflet soare ti-am adus,
Lumina…
Si tot ce e mai sfant.
Doar buclele de vant –
Iti mai soptesc acum…
Eu inc ate iubesc.
E randul tau sa-mi daruiesti speranta,
Fericire si dulceata,
Si buzele can’ te-or atinge…
Sa-ti sopteasca:
Multumesc!!!

Te reculeg....

2010-04-28T11:39:00.002+03:00

Te reculeg din fiecare picatura de ploaie,
Cand vant de primavera peste mine-adie
Cand las uitarii a suferintei straie,
Cand graul incolteste in campie.

Te reculeg din fiecare colt de lume
Din razele de soare ce-ncoltesc
Din scurtul si placutul tau prenume,
Din sufletul pe care il iubesc.

Te reculeg din stelele ce stau:
Acolo sus, pe cer, in Univers
Care putere si credinta-mi dau:
Sa inteleg ce ieri n-am inteles.

Actor al Universului

2010-04-28T11:29:00.002+03:00

Pierdut in lumea viselor
Actor al Universului
Cultiv lanuri intinse
De sensuri si-ntelesuri.

De doruri ce ne-nteapa
Suflarea far’ de stire,
De ganduri calatoare,
Si pasiuni umile.

Pierdut… sau regasit,
Sau poate… cine stie-
In noaptea far’ de stele
Pun ganduri pe hartie.

Noapte buna...

2010-04-28T11:25:00.002+03:00

Priveste pe geam si vezi cum ninge,
Priveste cum fulgii din ceruri coboara,
De fata ta zapada se-atinge,
Si lasa suspine in sufletu-mi iara.

Ce dor mi-e de tine, nametile stiu,
In ele-mi gasesc alinarea.
Prin albul lor trist si pustiu:
Spre tine caut cararea.

Si-n noaptea pustie cand cade zapada:
Gandul meu fuge spre tine,
Mi-astupa casa, gradina, ograda,
Si zarile-mi par mai senine.

Mi-e dor , ce sa fac?
In cele din urma:
Inchid ochii si tac…
Puiule noapte buna!!!

De-ai sti...

2010-04-28T11:09:00.000+03:00

De-ai sti cat mi-esti de draga,
Iubita mea, de-ai sti!
Caci vede-o lume-ntreaga,
Doar tu nu poti zari.

In vise tu m-alinti,
De ce numai in vise?
Cu buzele fierbinti:
Descui doruri inchise.

Iar cand luna te cheama,
Te-ndeamn-a mea sa fii-
Tu codrii de arama:
Ii lasi uscati, pustii.

Pentru tine-un trandafir...

2010-03-25T22:55:00.002+02:00

Eu din buchetul vieţii un trandafir aleg,
în dar să ţi-l aduc pentru a ta splendoare,
Privind la astă poză spre tine-aş vrea s-alerg-
Prin ploi, nevoi, îngheţe sau ninsoare.

Şi pentru tine-n noapte culeg eu flori de măr,
În dar să ţi le-aduc, căci dor îmi e de tine,
Mi-e dor de-al tau parfum care mă duce-n cer:
Acum şi ieri pe veci de astăzi pînă mîine.

Tu...

2010-03-25T22:54:00.002+02:00

Precum o zînă din poveşti
Tu imi vrăjeşti fiinţa toată,
Mă plimbi prin bolţile cereşti-
Unde visam să merg odată.

De te-aş privi o viaţă-ntreagă,
Oricum nu cred c-ar fi deajuns-
Să înţelegi cît mi-eşti de dragă,
De-aceea te privesc pe-ascuns.

O zi senină de mi-ai da-
Eu te-aş ruga sa-mi mai dai una,
Şi dacă luna ne-ar vedea-
În veci ea ne-ar ţinea cununa.

Atît de gingaşă şi dulce,
În Univers nu mai există,
Şi-oriunde-n lume nu m-oi duce-
Oricum şi viaţa mi-ar fi tristă.

Ştii?...Tu eşti muza poeziei,
Şi a durerii far'de leac,
Deaceea-n culmea amneziei:
Prefer să tac.

Trăieşte-ţi viaţa tu copilă,
Căci eu cumva oi rezista-
Durerii care fară milă-
Încet suflarea-mi va tăia.

Prin vocea ta...

2010-03-25T22:53:00.002+02:00

Prin vocea ta am invatat sa mor un pic
Putin cite putin, mai mult nu e nevoie
Si-n dor de tine lacrima despic
Iar glasul tau vibreaza fara voie.

Prin vocea ta am invatat iubirea
Sarutul dulce, mingiieri plapinde
Dorinta si tristetea, fericirea
De-aceea noptile acum mi-s blinde

Prin vocea ta m-am lecuit de toate
Si orisicare grija am uitat
Iar visele nu-mi mai sunt innecate
Ce bine c-am scapat

Si toate astea de la tine-am invatat
Sa mor sa reinviu sis a traiesc
In lumea care-i plina de pacat
Ma bucur ca pe tine te iubesc

Ard sentimentele

2010-03-23T07:25:00.000+02:00

Nu mai vreau sa cred in lacrimi, dor si sentimente,
In buze, ochi, obraji, priviri absente.
Tot ce as vrea acum e Domnul sa ma ierte,
Sa pot s-arunc din suflet orice nisip sau pietre.

Ma doare lipsa ta, sarutul, mangaierea,
Parfumul, alinarea si placerea,
Ma doare glasul tau dulce ca mierea.
Asa ca lasa-mi doar tacerea, doar tacerea.

M-am saturat deja si es afara-
Mihnit de orice gand ce po' sa doara
Ard sentimentele pe scrumul de la ultima Tigara.

Fabulă: Furnica, musca şi ţânţarul...

2010-03-17T19:56:00.002+02:00

Într-o zi doamna furnică
Pe cât ea era de mică
Se-apucă de treerat
Aşa mai pe înserat.
Trece musca pe la ea-
__ Ce faci surioara mea?
Vrei acum pe înserate
Să te curăţi de păcate?
Sau vrei ca-n această noapte
Grînele să le strângi toate?
Dar furnica de-i furnică,
Chiar dacă e mititică—
Se făcu că n-auzi,
Şi pe sub mustăţi zâmbi.
Trece-o oră, ea munceşte.
Dar trec două se-odihneşte.
Hop ajunge şi ţânţaru:
__Te-odihneşti măi surioară?
Cred că mult ai mai muncit,
De-aşa tare-ai obosit.
Să fi fost în locul tău-
Mă opream de-mi era greu,
Şi lăsam pe altă dată-
Tot ce n-am făcut odată.
Iar a doua dimineaţă,
Fără să mă spăl pe faţă
Adunam prieteni trei
Mai voinici, mai frumuşei
Ca să-mi fie mai uşor
Treieratul în ogor.
Aşa că soro mai bine
Mai lasă puţin pe mâine.
Dar furnica enervată
Se ridică deodată
Şi îi spune fratelui:
__ Măi fecior al nimănui
Eu când o să fie ger
Lângă sobă o să stau
Şi privind seninul cer
Oi râde cum alţii n-au
De mâncare
Nici măcar piper şi sare,
Şi-atunci tu cu-ai tăi amici
Te-ai ruga de noi- furnici
Ca să te imprumutăm
De-ale gurii să îţi dăm.
Şi întoarse mândră capul,
Uită perna, uită patul,
Şi începe munca iar,
Şi munceşte făr’ habar.
Două zile a muncit
Foarte tare-a obosit
Făr’ de-odihnă şi mâncare
Şi se duse la culcare.
Obosită cum era
Patru luni a adormit.
Şi când s-a trezit-
Deja iarna se-ncepea.
Ofiliţi de frig şi foame-
Vine musca şi ţânţarul
__Fie-ţi milă de noi Doamne
Că e frig în casa noastră
Şi pe fereastră
A-ngheţat paharul
Cu ultima bucată
Din ce-am strâns noi vara toată.
Căci ne-a pedepsit natura
Şi-a dat iarna prea devreme
Neştiind agricultura
Grâul nostru-n câmpuri geme.
Am crezut c-om reuşi
Să strângem averea toată
Însă geru-n prag sosi.
Vai ce proşti am fost odată.
De te ascultam pe tine
Nu lăsam totul pe mâine,
Nu avea să caut pâine
Şi-aveam mii şi mii de grâne.
Iar furnica dacă-i soră
Milă i se făcuse
Un pahar de vin aduse,
Şi pe masă lor le puse.
Şi cu glasul liniştit
Ca să nu le stea în gât,
Ea le spune:
__Altă dată fraţii mei
Să-mi săriţi în ajutor
Când munci-voi la ogor.
Şi-om lucra pân’ n-om găti
Chiar dacă vom obosi.
Iar morala-i simplă tare-
Adevărul cărei doare,
Care spune din bătrâni:
Dacă vrei să trăieşti bine
Când la uşă gerul vine-
Lucrul nu-l lăsa pe mâine
Căci pe veci aşa rămâne.

Ce sa fac cu dorul???

2010-03-15T09:29:00.000+02:00

Spune-mi iubito ce sa fac cu dorul
De unde sa-l iau
Si cui sa i-l dau,
In casa pustie unde amorul,
Vibreaza pe lacrimi ce-ncuiate stau.
Spune-mi iubeto cu dorul ce sa fac
Caci lacrima curge mai lent mai incet
Sa stii ca pe veci eu nu am cu sa tac
Dar nici nu vreau vreodata sa regret.
Spune-mi iubito, te rog sa imi spui
Unde dorul pleaca si de unde vine,
Al cui este dorul?Iubito al cui?
Cine sa-mi raspunda?Si sa-mi raspunda cine?

Pe lacrimi de dor te-nfasor si te chem
In unda iubirii tu sa existi
Si chiar de ma tem, de dor de ma tem,
Incet am sa-nchid eu ochii mei tristi.
Cand lun-ar tresare, s-ar zbate pe cer.
Sa stii ca atunci de dor vor uita,
Si-n ultima ruga sarutul iti cer,
Mai stai nu pleca, nai stai nu pleca.

Caci vreau sami spui iubito amorul ce inseamna
Caci doru-i inteles de astazi pana-n veci,
Si glasul iubirii spre mine te cheama
Te roaga sa nu pleci, din nou sa nu mai pleci.
Si ai sami spui iubito ce sa fac cu dorul
O viata intreaga tu de-ai dori,
Si-n veci vom intelege ce e amorul
Si mult ne-om iubi, si mult ne-om iubi.

Pe sufletul tau eu scriu o scrisoare
Si-mi iau ramas bun de la dragostea ta.
Se-ncepe furtuna, incepe ninsoarea—
Liniste!!!
Adio dragostea mea!!!

Te rog sa-mi fii...

2010-03-08T23:49:00.000+02:00

Te rog sa-mi fii murmur de izvor,
Sau tacere-n noapte ca sa-mi fii,
Si-atunci cand cel mai tare-mi va fi dor-
Cu ochi senini la bratul meu sa vii.

Te rog sa-mi fii printesa si iubita,
`n-al meu altar de dor si fericire,
Si-atunci cand noaptea-n geamuri senfiripa-
Sa-mi daruiesti doar soapte de iubire.

Te rog sa-mi fii icoana-n colt de casa,
Sa-mi daruiesti sfintenie si puritate,
Sa-mi fii cea mai splendida si aleasa,
Sa-mi ierti greseala plina de pacate.

Nu-mi e deajuns...

2010-03-08T23:42:00.000+02:00

Sa stii ca nu imi e deajuns sa ma iubesti,
Vreau ochi, si buze, si mainile tale,
Sa stiu ce faci, cum faci si ce gandesti-
Cand ma atingi cu corpul fin si moale.

Si nu-mi sunt deajuns petale de iubire,
Eu vreau corola toata sa mi-o daruiesti-
Speranta-ntelepciune, tristete, fericire,
Pana si Infinitul din boltile Ceresti.

Si nu imi e deajuns sa ma iubesti,
Vreau ca a ta fiinta a mea sa fie-n veci,
Si-atunci cand ma alinti, ma mangai, ma privesti:
Sa nu-mi mai fie noptile- pustii, triste si reci.

Gloduri....

2010-03-08T23:35:00.000+02:00

Dorul mă petrece în neştire:
Spre speranţă, ger şi Univers.
Pe geam îngheaţă o ultimă sclipire-
Din tot ce-a fost cu sens sau din non-sens.

Şi mă petrece pe un mal abrupt
În vid mă înfăşoară in negru şi noroi
Din albia nevoi-acum m-am rupt
Şi mă înec încet în doruri şi gunoi.

Dar mi se rupe sufletul în cioburi
Se zbate fară milă în neant
Şi sunt cuprins din nou de-acele gloduri-
Uitate pe asfalt...

Fa-mi sufletul nemuritor...

2010-03-01T22:00:00.001+02:00

Te rog fa-mi sufletul nemuritor,
Caci trupul stiu oricum ca o sa moara.
Fa asta pentru-al nostru viitor-
Chiar daca o sa doara, chiar daca o sa doara.

Caci sufletul imi este tot ce am-
El doare, rade, sufera si plange,
El e precum o frunza ce cade de pe ram,
Si-ncet incet lumina lui se stinge.

Te rog sa-l porti prin secole si veacuri,
Caci pentru-a spune tot milenii nu-i ajunge.
Gaseste nemurirea, gaseste-acele leacuri,
Si nu mi-l mai distruge, te rog nu mi-l distruge.

A plouat cu dragoste pe mine...

2010-02-26T12:24:00.000+02:00

Eram trist si mahnit
Si am iesit afara
Ca odinioara-
Am adormit.
Culcat pe patul de tarana
Ma zbucium in pareri de rau.
Si-mi este greu,
Si mi-am pierdut o mana.
De parca la razboi am fost,
Si-am dat bir cu fugitii,
Cu mortii si ranitii-
Fara de vre-un rost.
Am fost plecat din asta lume,
Acum mi-am revenit,
Dar sufletu-mi ranit-
Nimic nu poate spune.
Si-acuma imi e bine.
Am sosit-
Din Universul infinit,
Unde-a plouat cu dragoste pe mine.

Ce e vis...

2010-02-23T20:38:00.000+02:00

Te-mbratisez cu soapte de amor,
Altfel nu stiu sa cuceresc,
Mereu imi este trist si imi e dor,
Si inima-mi doresc sa ti-o rapesc.

C-un fel de teama adesea ma privesti
De parca tot te sperie ceva,
Cu glas tremurator tu imi zambesti,
De ce ti-e frica?Spune-mi, nu tacea!

Ador surasul tau, si ochisorii dulci,
Manutele plapande si micute,
Cu care-n orice clipa ma seduci
Si pentru care- oriunde m-as duce.

Te visez in nopti pustii si lungi,
Iar chipul tau mi-apare-n constiinta,
Cand luna se reflecta-n lac in dungi,
In suflet imi ramane o ultima dorinta.

Iar ce e vis candva se-ndeplineste
Dorinta se preschimba in real,
Si astfel cum natura apa i-si doreste,
Asa as vrea sa fii al vietii ideal.

Declaratie...

2010-02-22T20:47:00.000+02:00

Stii?Mi s-au terminat deja si gandurile din cauza ta, privirea ta mi se zbate in minte asa cum o ciocanitoare bate cu ciocul intr-un copac pentru a-l lecui. Inchid ochii si-ti vad surisul placut si dulce, care intr-un fel sau altul mi-a atras sufletul mai aproape de tine, datorita lui ma simt mai liber si mai increzut in sine si in puterile proprii, asa cum si natura dupa o ploaie sau un vant puternic isi revine cand soarele apare, si creste mai inalta si mai frumoasa, astfel aratand tuturor ca viata merita sa fie traita, necatand la furtuna care a trecut, sau care se apropie de ramurile destinului.Si aidoma ghioceilor care infloresc la sfirsit de iarna, astfel ma trezesc si eu din hibernare, din somnul meu lung si iti spun: " Hai sa fim si noi o parte din natura care isi revine din amortire, si sa formam acea floare care vesteste sosirea primaverii, unde sufletele noastre ii vor forma corola, iar sentimentele vor forma tulpina, funzele si radacinile- pentru a da rod frumos si bogat in viitor!"

Nu asta...

2010-02-22T18:40:00.000+02:00

Privesc in nestire ca un strigoi,
Si stau neclintit, in lanturi sunt strans,
Trupul mi-e plin, plin de noroi,
Iar gandul nu se da invins.

Sculpteaza pe cer mocheta sperantei,
Pe geamu-nghetat se-aduna cocori,
Si uit far'sa vreau esenta balantei,
Dar sufletu-mi striga:Tu n-ai cum sa mori.

In ghearele vremii ma cred ratacit
Cu toate ca inca mai este o sansa,
Si toata durerea ce-odat-am simtit:
La suprafata incepe sa iasa.

Si lupt cu destinul,batut nu ma dau,
Nu asta-mi doresc, nu ast-am visat,
Nu asta am adunat din infinit,
Si nu imi mai pasa daca-i pacat.

O zi... (Celeia care mi-a recucerit inima)

2010-02-21T23:07:00.001+02:00

O simpla zi parc-a trecut,
Dar cu atatea sentimente!
Fara nevoi, fara regrete,
O simpla zi parc-a trecut!

O zi, doar una, nu mai multe
Dar mi-a ramas in amintire,
Cu-acea dulceata si sclipire:
O zi, doar una, nu mai multe!

Si simt cum zbor, poate plutesc
In nepatrunsul Univers-
Unde iubire-am sa-ti cersesc...
Si ne-ncetat am sa-ti soptesc:
O sipla zi s-a scurs, o zi,
Dar mi-as dori eu mult mai multe
Atat de fine si placute
O zi, o zi, numai o zi!!

Glossa....

2010-02-19T16:55:00.000+02:00

Zboara gandul printre randuri,
Timpul curge-n Univers.
Ploi tomnatice si vanturi
Pica-n dorul ne-nteles.
Chinuri mari lovesc pamantul,
Se cutremura tacerea,
Ne indruma astazi gandul,
Lacrima si cu durerea.

Se-mpanzeste tot cu ata,
Zboara pasarile-n nori,
Chiar de-i ploaie sau e ceata,
Sau de-s paseri calatori.
Si asa cum sunt si ele,
Printre lacrimi, printre cranguri
Printre flori si toate cele-
Zboara gandul printre randuri.

Timpul fuge de la noi,
Viata-si are alt décor,
Si cum stau eu in noroi
Imi pun aripi ca sa zbor.
Langa murmur de izvoare
Cuprind linistea din mers,
Iar tacerea-i muta tare-
Timpul curge-n Univers.

I-l privesc cu multa mila
Inghit sensul nemuririi
Lacrima imi e umila
Pana-n sufletul nestirii,
Panan tainele sclipirii
Se alint-a mele ganduri
Peste muntele iubirii-
Ploi tomnatice si vanturi.

Viata trece ca o fila
Simpla dintr-un calendar
Ca un rebus,ca o grila
Ce sa fac nu am habar.
Si durerea iar ne scurma
Cu-nteles sau far’ de sens
Si tot ce ramane-n urma
Pica-n dorul ne-nteles.

Si miseii ne inseala
Fara sa se mai gandeasca
Doamne, asta-i o greseala:
Ce mai tare o sa creasca!
‘nlantuit de mii de ganduri
Printre flori fluiera vantul
Asezate-n mii de randuri
Chinuri mari lovesc pamantul.

Lumea-n doruri se inneaca
Lacu-I inghetat demult
Timpul iarasi o sa treaca-
Ii tin piept, si ii tin scut
Si chiar de ai sa uiti pacatul,
Si ai sa uiti de tot placerea
Totusi intr-un fel sau altul
Se cutremura durerea.

Cu o patura de patimi
Ce e greu ne inveleste
Si curg miile de lacrimi
Si nicicum nu ne-ncalzeste.
Si de dorul ne uimeste
Si se imblanzeste vantul
Si de pacea-n suflet creste-
Ne indruma astazi gandul.

Iar acolo unde-I viata
Mai exista si durere
Sufletul pe veci ingheata
Si ne umple cu placere,
Si inconjuram pamantul
Cu iubirea si tacerea
Sufletul vegheaza gandul,
Lacrima si cu durerea.

Lacrima si cu durerea
Ne indruma astazi gandul
Se cutremura tacearea,
Chinuri mari lovesc pamantul.
Pica-n dorul ne-nteles
Ploi tomnatice si vanturi
Timpul curge-n Univers,
Zboara gandul printre randuri.

Haiku

2010-02-17T19:35:00.002+02:00

Lacrimi de unda
Prin codri, iarba, asfalt-
Lume nebuna.

Floare uscata
Pe muchie de cutit
Sicriu isi sapa.

Copaci infloriti
Dar fara de splendoare
Imi stau amortiti.

Rondel: Se scurge dorul printre randuri

2010-02-17T19:32:00.002+02:00

Se scurge dorul printre randuri
Si ma alinta cu durere
Iar inima-mi cu placere
Priveste trista printre cranguri.
Eu stau intins pe mii de ganduri
O, vis frumos cu gust de miere
Se scurge dorul printre randuri
Si ma alinta cu durere.
Se-ncep buimatecele vanturi
Si nu-mi mai lasa vre-o parare
Doar sufletul pe pamanturi
Mai are-acuma vre-o avere.
Se scurge dorul printre randuri.

Au inghetat lacrimile pe altar

2010-02-16T20:16:00.000+02:00

Pana si lacrimili mi-au inghetat pe altar
Caci urme de vid au ramas in amintiri
Ti-aduc cei frumos si placut azi in dar,
Sa-ti apara pe suflet a luminilor sclipiri.

Te-nfasor cu un scut din raze de soare
Sa-ti apere trupul si suflet si gand,
Si-n piept inimioara se zbate, tresare,
Te vrea iar alturi, te vrea pe pamant.

Durere...

2010-02-15T18:35:00.000+02:00

Am invatat....

2010-02-13T17:42:00.002+02:00

Am invatat sa iubesc: florile, frumosul, omenirea-
Dar am dat gres, crezind c-asa va fi mai bine,
Crezind ca astfel voi cunoaste nemurirea-
Dar am uitat sa ma iubesc putin pe mine.

Mi-am dat si sufletul pentru aceasta lume,
Si-o mina, doua, trei- de ajutor-
Crezind ca astfel va cunoaste al meu nume:
Acea planare lina din zborul de cocor.

Si am lucrat cu-asa efort si sila,
Si am dat tot, si sufletul mi-am dat.
Dar am uitat de mine sa-mi fac mila,
Si am uitat.Ah Doamne ce pacat!!!

Dar poate am sa strig vreodat peste masura-
Pina in hat, pina in zari departe,
Ca totusi secolii din gura-n gura-
Al meu nume o sa-l poarte.

Bădiţă!!!!

2010-02-13T17:19:00.003+02:00

Nu vreau să te mai văd bădiţă
Ai fost cu Maricica-n sat,
Mi-am luat din tîrg nouă bundiţă
Tu nici măcar nu te-ai uitat.
De ce calea mi-ai aţinut
Duminică mergind la vale
Şi mi-ai furat acel sărut
Băgîndu-mă de tot în boale_

Refren:
Ce-ai vrea mîndruţă-acum sa fac
Daca deodata te-am placut
Esti cea mai dulce fata-n sat,
Si-acum as vrea sa te sarut.

Eu stiu badita ca tu esti
Atat de dulce si frumos,
Tu inima mea o vrajesti,
De vraja ta eu cad pe jos.
Atit de mandru si zglobiu
De bagi fetele-n pamant
Tin minte jocul tau hazliu
Si doine-ntruna tie-ti cant.

Refren :

Badita stii de dorul tau
Visez cum ne iubim in doi,
Te rog sa fii tu doar al meu
Diseara-i hora-n sat la noi.
Sa mergem amandoi la dans,
Sa vada lume-al cui tu esti,
Incet, mai repede, la pas-
Din nou si iar sa ma vrajesti.

Nu mai suport...

2010-02-08T18:46:00.000+02:00

Curg siroaiele de dor-
Din lacrimi,sange si lumina,
Si viata-si are alt decor,
Iar ziua nu-mi mai e senina.

M-am smuls din albia tacerii,
Si urlu-n vid spre nepasare,
Vreau ce a fost sa las uitarii-
Dar sufletul inca mai doare.

Crampei de nemurire-nsufletita
Al amintirilor ce nu au rost-
Valseaza-n gandul care infiripa
Idei de dor ce sant si-au fost.

Si simt cum se inneaca oceanul
Durerii far' de Stop
Si parca-mi cade-n cap tavanul,
Crede-ma: Nu mai suport!!!

Vise spulberate-n vant...

2010-02-08T00:06:00.000+02:00

Colorez speranta cu luciu de lumina,
Si ma indrept spre soare sa-mi pot lua curaj
Si-o doza de splendoare din lacrima senina.
Uimit de ce se-ntampla eu cad in defazaj.

Si picaturi de praf le-mbratisez in doua,
Sa-si poata darui o dragoste ca-n filme.
Da!Stiu ca n-am noroc si-n sufletu-mi imi ploua-
Chiar daca-i zi cu soare, sau noptile-s senine.

Si plin de lacrimi asez speranta pe sertar,
Ma infasor in vise spulberate-n vant,
De tot ce mi se-ntampla eu nu mai am habar,
Ca un etern pustiu ma plimbu pe pamant.

Revino-ti

2010-02-05T23:54:00.000+02:00

Motto: "Nici sa
iubesc eu nu
mai vreau sa stiu"

Vei fi pustiu, pustiu, pustiu, pustiu
si asta crede ca n-o sa te-ncalzeasca,
mai bine sa lucesti sub cerul azuriu,
in stoluri tu sa zbori si inima sa-ti creasca.

Pustiu e si salcamul de la poarta,
si salcia pe mal de lac este pustie
e bine sa fii singur, dar odata-
vei vrea si tu tandrete, gingasie.

Si pan' la urma nimeni nu e singur,
pe lume, chiar de asta crezi
te vei convinge, asta ti-o zic sigur-
si alta latura a vietii ai sa vezi...

si eu as vrea pustiu sa fiu odata,
dar doar o clipa poate un minut.
sa nu pot sa gandesc la lucruri laolalta
si asta-r fi candva, dar poate-a fost demult.

Timpul...

2010-02-03T22:48:00.000+02:00

Langa nucul cel batran:
stau,
si vad-
cum trece timpul,
si inteleg ca n-o sa se intoarca.
Mi-amintesc...
de-acele clipe:
ce-au trecut,
care-au durut,
si care au ramas:
fara glas,
dar,
amintiri placute.

Timpul,
acel stapan al nemuririi noastre,
pazitor al sufletelor.
Ma cuprind fiori-
de nostalgie,
de parc-ar luci in fata ochilor-
intreaga vesnicie.
Imagini abundente
de trecut,
de prezent,
de viitor-
inca dor,
si o sa doara,
pe cand eu stau...
afara,
si vad cum trece Timpul.
Inchid ochii,
si ma trezesc pe un tarm necunoscut-
si placut:
Carmuind Timpul,
asa cum Noe si-a carmuit arca,
si deodata inteleg ca fara timp-
sunt nimic,
non-sens,
non-sentimente.
Si ma intorc la realitate:
stind pe spate,
si privind Timpul:
ca pe un stapan al Universului.
O, Timpule!!!

Invata sa asculti...

2010-02-03T22:37:00.000+02:00

Vorbind putin, vei asculta mai mult,
Si-atunci poate-i lua aminte
Ca-n sinea sa vorbeste si cel mut,
Dar nu tot ce aude tine minte.

Invata sa asculti si sa-ntelegi:
Orice cuvint ce astazi ti se spune,
Si binele din rau ai sa-l alegi,
Si te-ai mandri atunci cu al tau nume.

Si-atunci ai sa culegi nectar din floare,
Petalele din spini ai sa le stringi
Si ai sa uiti ca azi ceva mai doare,
Si orice rau din lume tu ai sa-l invingi.

Din Non-Sens...

2010-02-03T22:33:00.000+02:00

Lumina se-nfiripa in suflet
Se plange si se roaga-n Univers,
Ramane-n al meu gand un cuget,
Si tot ce vad in intelesuri e non-sens.

Cuprind cu fir de intelegere prezentul
Si i-l admir cu dor si gingasie,
Uit de pustietate si colorez absentul,
Cu lacrima de plina duiosie.

Ascult cuvintul ce se scurge-n unde-
Magnifice ca aerul cel cald,
Vioara far' de strune se aude,
Ma face in vazduhu-ti sa ma scald.

Din acuarele ce s-au revarsat in nori-
Culeg nectarul florilor ceau strapuns
Non-sensul ce s-a regasit in zori,
Si n-am spre explicatie raspuns.

Nu pot vedea ceva mai dulce decat patria

2010-02-03T22:24:00.000+02:00

Motto: "Nu pot vedea
ceva mai dulce
decat patria" - Homer

Nu pot vedea ceva mai dulce decat patria
Pe veci din mosi- stramosi ce ne-nconjoara,
Si chiar de sa varsat lacrim - amara
Nu oi uita ca cea mai dulce-i Ea.

Ca mama ne-ncalzeste si ne-ndruma
Si cale dreapta ne arata ne-ncetat
Eroi ce-s demni de nume ni i-a dat,
Miseii ins-o-nseala si o scurma.

Nu pot vedea ceva mai scump ca casa parinteasca,
Acel izvor de dor si-ncelepciune
Acea "lijanca" ce prin caldura spune:
Ramai copile-aici, la casa parinteasca.

Si-acele dealuri hoinarite si zburdate
Ce ne-au servit drept scop cand i-l urcam,
In veci si niciodata sa uitam:
Acele dealuri pana-n hat varsate.

Privesc in largul tau si stau mahnit
Si stiu ca o sa vin iar inapoi,
Mi-e mila si de iarba ce creste in noroi
Si de-acea floare ce s-a ofilit.

Mi-e dor de tine patrie cu toate ca te am,
Ca-mi esti alaturi acuma si mereu,
Dar peste ani deja si graiu-ti va fi greu,
Batran voi fi, iar tu:sa-ti amintesti cine eram.

Caci te-am cinstit cum n-am cinstit vreodat
Si sper ca tu de mine n-ai uitat.
O, Patrie!!!

De dorul tau...

2010-02-03T22:12:00.000+02:00

In noapte-aceasta plina de cosmaruri:
Iti daruiesc ce poate fi mai dulce
Din soapte lungi, sperante si amaruri
Sufletul meu ar vrea a te seduce.

O clipa, un minut, o ora sau o noapte,
Stii?Ma gandesc ca poate-ar fi de-ajuns,
Sa simt cum ma iubesti, s-aud acele soapte,
Pe care tot am vrut s-aud cum zici pe-ascuns.

Acele clipe ce-mi vor aduce-aminte
Ca am iubit si eu candva cu trup si gand
Sa-mi spui cum ma doresti asa ca inainte
Sa vina Paradisul aicea pe Pamant.

Si te iubesc cu voce si splendoare
Ca un nebun as vrea sa url mereu
Si chiar de-ar fi inghete sau ninsoare:
Al meu ecou s-auzi, al meu.

Stau ca un cavaler de paza-n noapte
Si ma uimesc de tot ce ma-nconjoara,
Si-as vrea s-aud mereu a tale soapte,
Sa mi se spuna ca nu-i frig afara.

Cuvinte si dorinte si non-sens
In minte se-nfasoara si se zbat,
Asa precum e vantul pe veci neinteles,
De dorul tau mereu vreau sa fiu beat.

De ce?

2010-01-28T18:33:00.001+02:00

Rasar mici stele argintii,
Si ma intreb unde-ai plecat?
Deja si visele-s pustii,
Si gandul parca mi-e secat.

Si intrebari intrebatoare,
Nici un raspuns nu pot sa-mi dau.
Pustiu, e gol si inca doare,
Si mai nimica nu mai vreau.

Unde?De ce?Si pentru ce?
Ma-ntreb, dar fara de raspuns.
De ce? De ce? De ce? De ce?
Unde-ai plecat si un'te-ai dus?

Si curg cristalele siroaie,
de lacrimi triste si cosmaruri,
Ma plimb inlacrimat prin ploaie,
Si iar ma joc cu-a vietii zaruri.

Ce e dragostea???

2010-01-24T12:17:00.000+02:00

Pe cat de multe am reusit sa adun in aceasta mica parte din viata, pe atat de multe lucruri le-am scapat cu vederea, sau mai bine zis de atatea ori am dat gres, dar oare de ce ?Oare straduinta mea nu a fost indeajuns ?Sau poate n-am privit destul in ochii ispitei, ai provocarilor sau ?De cand incerc sa definesc banalitatile acestei vieti, tinderea aceasta spre perfectiune, dar... esec peste esec.
Stand intr-o zi si privind in gol, spre nimic ,mai bine zis intr-o seara, vedeam chipull iubirii ideale, si atunci mi-am dat seama ca perfectiunea nu se poate plasa pe aceeasi targa cu dragostea, oricat n-ar fi ea de sincera, gingasa, suava, dulce.Pot sa spun multe despre dragoste, dar niciodata nu am sa o plasez la egal cu perfectiunea.Odata indragostit omul inchide ochii la tot ce i-l inconjoara, uita de prieteni, parinti, frati, surori, rude, absolut totul se transforma in ceva inutil pentru moment.Si sa mai spunem ca aceasta e perfectiune ?Inca din cele mai vechi timpuri se spune ca iubirea e un sentiment frumos si placut pe care merita sa-l gusti macar odata in viata.Da intr-adevar e placut, frumos dar totodata e si cel mai dureros din cate pot exista. Sa ne amintim de viata de zi cu zi, daca nu atunci din cele mai vechi timpuri : cati au suferit din cauza dragostei si cati s-au multumit de ea.Sa punem in raport, ce ne da ?Unu la o mie sau poate la zece mii ? Si sa mai spunem ca dragostea e unul din simbolurile puritatii, al gingasiei, al perfectiunii la urma urmei.Nu, categoric nu !Cand vorbim despre dragoste, vorbim despre acel sentiment placut in multe perioade, dar totodata si de cel mai pacatos.Oare putini oameni de rand sau eroi din mitologie si-au pus capat zilelor din cauza acestui sentiment, sau nu el dezleaga in sufletele oamenilor ura, gelozie, invidie, furie ? Ba da, totul se intampla din cauza dragostei, sau poate sa zicem datorita dragostei.Nici nu stii ce sa alegi : sa adori dragostea si s-o ridici in slavi ca pe cel mai placut si dulce sentiment sau sa- l strivesti in picioare ?Se spune ca « unde dragoste nu e, nimic nu e » si totodata mi se pare ca e si invers.
Si totusi de ce iubim ?De ce suferim atat de mult cand ajungem la despartire, si ne mai ramane un pas pana la disperare ?De ce ?Raspunsul e simplu : doar prin dragoste, dezamagire, suferinta omul incepe sa pretuiasca tot ce i se da, si fiecare din noi chiar daca iubeste, oricum greseste, iar odata cu fiecare greseala pe care o facem ni se da sansa de a fi mai buni si de a iubi cu tot sufletul.Cum se spune : « pana nu pierzi pe cineva, nu ai cum sa ii simti lipsa ».Asa ca « Oameni buni, haideti sa iubim cu tot sufletul, chiar daca acesta este cel mai mare pacat pe care i-l savarsim in aceasta viata, oricum o viata avem si trebuie sa o traim din plin. !!!

Ţii minte, Mamă???

2010-01-18T20:03:00.002+02:00

Ţii minte mamă?Cînd copil eram—
Veneam, plîngeam la al tău braţ,
Cum părul lung ţi-l alintam,
Te-mbrăţişam cu mult nesaţ.

Ţii minte:m-ai invăţat cuvîntul „Mamă”:
Cuvînt de dor, cuvînt de duioşie.
A tale vorbe, şi acum mă cheamă—
Să fiu micuţ,ca în a mea copilărie.

Mi-ai dăruit şi glasul poeziei,
Cuvinte sacre, ţărmul mioritic,
Mi-ai dăruit parada gingăşiei,

Cu glas de dor, suspin Dumnezeiesc,
În amintirea clipelor plăcute:
Eu pentru toate Mamă-ţi Mulţumesc.

Batrinete haine grele

2010-01-18T19:20:00.005+02:00

Motto:Batrinete haine grele
______Unde sunt straiele mele?

Batrinete haine grele-
Unde sunt straiele mele?
Unde-I toamna cu de toate?
Unde-s vaile urcate?

Am ajuns pribeag, batrin,
Ani-n goanna mi-au zburat.
Tot ce am e un salcim:
Ce demult mi s-a uscat.

Zboara anii precum vintul,
Zboara clipele in zare,
Imi ramine numai gindul,
Si o simpla intrebare.

Unde-s anii ce-au trecut ?
Unde-i timpul tineretii ?
Doamne, cit as vrea tacut –
Sa ajung in floarea vietii!

Si sa fiu copil, sa zburd—
Fara griji, fara nevoi ;
Clinchete in zari s-aud,
Sa privesc copacii goi.

Doamne, tu numai de-ai sti:
Cit as vrea sa-ntorc ce-a fost :
Sa traiesc,sa pot iubi—
Insa visul n-are rost.
Batrinete haine grele,
Unde sunt straiele mele ??

Al vietii regizor...

2010-01-14T20:34:00.002+02:00

Voi fi si eu candva- al vietii regizor,
Iar tu actrita mandra in rolul principal.
Si tot eu voi allege- al scenei alb décor,
Iar tu vei umple sala de mila si de dor.

Am sa m-asez pe scaun, si voi privi atent:
Cum joci rolul miresei cu altul langa tine,
Si-atunci te va cuprinde fiorul de regret,
Si-atunci ai sa ma cauti, sa vii iar langa mine.

Si am sa fac sceneta in trei sau patru acte,
Si dura am s-o fac si foarte nemiloasa,
Si fiecare act am sa-l incep cu toate,
Cu tot ce m-a durut, cu amintirea arsa.

Si ai sa plangi amarnic ca soarta este dura,
Ca viata-ti este teatru, pictata in asfalt,
Si-atunci eu te voi umple cu mila si caldura—
Iertand orice greseala de pe al vietii raft.

Si am s-ajung sa fiu actor de rand ca tine
Iar bunul Dumnezeu va pregati sceneta,
Cu lacrimi cu lumini, cu rele si cu bine,
Si tot ce-a mai durut isi va lua amprenta.

Am sa-ti dau...

2010-01-14T20:21:00.002+02:00

Am sa-ti dau sa gusti din marul discordiei,
Si lada Pandorei am sa ti-o deschid.
In tainele serii, si-n taina nevoii:
Am sa te lass a-mblanzesti sarpele bland.

Frica, durere, inselaciune, speranta:
Pe toate-am sa te las ca sa le gusti
Si-apoi tu ai sa mangai:roze, spini, dulceata—
Sa poti sa intelegi:”cat doare cand ma musti”

Fantezie...

2010-01-14T20:16:00.002+02:00

Bate vantul in ferestre,
Urla gerul pe afara,
Ca-ntr-o fila de poveste:
Astazi iar si maine iara.

Stelele valseaza-n dungi
Colorate si adanci
Dorule unde te duci?
Sufletul pustiu mi-l frangi!

Uite vine si ninsoarea
Cu al sau miracol trist
Stau uimit si-mi dau suflarea:
Pe o viata de artist.

Si iar gerul cheama luna,
Si ma duce-n reverie,
Am o ruga,numai una!
Ah,tu dulce fantezie!!!

Cine sunt???

2010-01-14T20:11:00.000+02:00

Atatea-ntrebari far’de raspunsuri,
Atatea dureri in sufletu-mi port.
Traiesc in noroi,inghete si-apusuri—
Si sufletu-I gol!NU MAI support!

Nu sunt acel care as vrea sa fiu
Nu sunt nimic,is simplu muritor—
Odata trist,mahnit,apoi hazliu;
Si nu-mi dau seama ca timpu-I trecator.

Nu inteleg macar o boaba din ce vreau
Si nu-mi stiu rostul,de ce eu m-am nascut?
Spun vorbe goale si le rostesc pe sleau:
Despre ce-a fost,ce este,ce-a durut.

Si nu-mi doresc un viitor ferice,
Nu sunt un bot de aur si nu mai sunt nimic
Vreau doar acea sclipire din raza ce se stinge,
Ce face Universul mai mic,si tot mai mic.

Nici rost nu imi gasesc,nu stiu s-ating un tel,
In zilele senine, si-n cele innorate
Se scurge timpul…Si toate par la fel,
Doar stelele se schimba si par mai colorate.

Un fir de iarba cat n-ar fi de mic
Nu-l calc, si nu-l strives sub talpa.
Ci ii torn apa:un pic, inca un pic,
Dar trec miseii si-n locul meu i-l calca.

Si totusi cine sunt?Si care mi-e menirea?
De m-am nascut un nimeni si am ajuns nimic?
Incerc s-aduc in lume – pe targa fericirea,
Sunt doar un bot de soare—ce naste dintr-un spic.

Micle si Eminescu...

2010-01-14T20:01:00.001+02:00

Veronica:

Precum un figure de miere
Pe care-l gusti si nu te saturi:
Fiinta mea sufletu-ti cere—
Iubirea ta ascunsa-n rafturi.

Mihai:

As vrea sa-ti daruiesc iubire,
Si-n bratele tale sa ma scufund,
Sa-ti simt palmele moi si corpul subtire
Si sa te iubesc:adanc si profund.

Veronica:

O,iubitul meu ingandurat si trist—
Ale tale vorbe in suflet se aseaza,
Si stiu ca odata n-am sa resist—
Caci glasul tau dulce i-l simt cum vibreaza.

Mihai:

O,dulcea mea iubita!De-ai sti:
C-as vrea sa curga timpul in alt fel
Sa fim doi hulubasi uniti de soarta—
Care in taina serii ating acelasi tel,
Si-aceeasi dragoste in suflete o poarta.

Umbre (2)!!!

2010-01-09T10:10:00.000+02:00

Stau umbre de dor pictate-n asfalt,
Pictate cu grija,pictate cu mila,
Pictate cu dor,cu aerul cald,
Cu dragostea noastra!O,dulce copila!

Stau umbre majore-n al meu portativ:
Cu note de Do(r), cu note duioase,
Cu note transpuse in lait-motiv-
Si melodii ... Atat de frumoase.

Stau umbre ascunse-n poezie si proza,
In sanul naturii,in gandul profund,
In lacrima dorului - fara vre-o doza,
De chipul tau dulce - incerc sa m-ascund.

Stau umbre-nghetate pe geamul uitarii,
Si stau linistite precum un copil -
In pragul durerii, si-n tainele serii,
Paseste ne-ncrezut, incet si tiptil.

Si iarasi umbre, amintiri si umbre,
Si inca umbre, amintiri si dor -
Danseaza-n valsuri palide si sumbre:
In gandul meu , al tau, si-al tuturor.

Umbre!!!

Ma sting din calea ta...

2010-01-09T09:56:00.000+02:00

Din graul etern al amintirilor goale-
Rasare timp, si spatiu, si suflet;
Si orisice gand ce astazi mai doare:
Maine o sa fie un simplu cuget.

Din orisice lacrima scursa-n zadar-
Ce maine va fi simpla apa pe drum
In goana sperantei far'de habar:
Ma voi alege cu dulceata si scrum.

Mirosul tau imi innadusa gandul,
Dar parca deja, si demult nu-l mai simt.
Cuprind asfintitul, apoi rasaritul-
In noaptea pustie visul mi-l mint.

Si timpul!O timpul, eternul barbar.
Si el este de partea mea...
dar...mai rar, mai rar,inca mai rar.
Deja - ma sting din calea ta.

Mi-ai spus Adio...

2010-01-09T09:51:00.000+02:00

Mi-ai spus Adio,si-ai plecat,
Ia eu stau trist si plang de dorul tau,
Si toata dragostea care candva ti-am dat,
Ai aruncat-o in nestire si imi este greu.

Invata-ma cu sa te uit,
Sa pot iar respira usor,
Sa uit al tau dulce sarut,
Si sa nu plang de al tau dor.

Si lasa-mi ochii sa tii mai privesc-
Caci stiu ca n-am sa-i mai revad.
Si-n ei stiu ca n-am sa ma mai regasesc.
Stiu ca te doare, si te cred.

Mi-ai spus Adio,si-ai plecat
Si ai luat cu tine tot ce-a mai ramas.
Iubirea cea de neuitat...
Poate candva inca va mai da glas.

Inca te astept

2010-01-08T12:12:00.000+02:00

Incet cate incet
Incep sa-mi revin,
Vad soarele cum rasare,
Apoi apune...
Suspin,
Si simt-
Ca te iubesc,
Sub universul ceresc-
Traiesc,
de dorul tau:
Imbatranesc.
Si curg mii de lacrimi,
Dar...
Totusi...
Vad stelele sclipind,
Si norii-revarsandu-si ura-
prin ploaie,
Soarele dragostea:
prin caldura,
Iar natura-
prin verdeata.
De-ai sti...
Cat imi lipsesti.
Te astept:
Sa adorm cu tine,
Sa ma trezesc la fel,
Sa-mi pun un tel:
si sa-l ating:
Macar cu unghiile-
daca nu pot cu palma...
Dar tu...
Nu mai vii.
Si totusi:
Incerc sa-mi revin,
si te iubesc.

Dar...
Acum...
Iti spun Adio.
Adio-
speranta goala,
Adio-
trandafir rosu nascut din iubire.
Adio-
iti spun mereu,
Dar...
Inca te astept.

Scuze

2009-12-30T18:04:00.002+02:00

Intind mainele spre cer,
Si ma plec in fata ta.
Crede-ma:mai mult nu-ti cer,
Doar de m-ai putea ierta.

Se-aud clopotele-n zare,
Pica lacrima curata,
Eu iti strig din departare:
Iarta-ma inca o data.

Scuze in genunchi iti cer
Si plec capul dus de ganduri,
Iar pe innoratul cer:
Scuze scriu- in mii de randuri.

Jos palaria...

2009-12-30T18:01:00.000+02:00

In fata Ta ma-nchin ,
adanc ma plec,
si tremur,
Din dulcele-mi suspin:
se naste-n gand:
cutremur.

Si-ti multumesc de toate,
de grija ce mi-o porti,
stiu c-am facut pacate,
iar Tu:
ai plins atatea nopti.

Acum eu te privesc,
te rog sa-mi ierti prostia
si dulce iti soptesc:
Mama!!!
In fata ta:
"Jos Palaria"

Sa-mi fii...

2009-12-27T13:23:00.000+02:00

Un dulce sarut,
In valurile marii:
Sa-mi dai.
Sa nu ma lasi uitarii,
Si sa-mi spui:
Mai stai.

O atingere duioasa,
Pe buze-
Sa-mi lasi,
Sa-ti simt si cand dorm:
Moii tai pasi.

Sa pot ca sa te mangii:
Lin pe par,
Sa-ti simt al tau miros:
Placut-
A flori de mar.

Privind la Luna:
Sa-ti simt caldura,
Si raceala,
Si toate.
Iar stelele sa-ti fie:
Ingeri de paza:
In noapte.

Si cite vise n-am avea:
sa fie ale noastre,
Sa-mi fii Iubita cea dintii:
In clipele Sihastre.

Ce e iubirea???

2009-12-20T00:44:00.002+02:00

ai vrea sa stii ce e iubirea?
cum spune Eminescu:
Un lung prilej pentru durere...
Sau poate ca placere..
sau poate amandoua?
Cand noaptea-n camp ne ploua...
Cand stau doua inimi
la brat cu nemurirea
ce-ascund in palme lacrimi--
Si-n dans pun fericirea

*****

2009-12-20T00:42:00.000+02:00

si uite-asa pasi-voi clatinat,
si brat la brat cu plopii nepereche,
canta-voi cantece ce nu am mai cantat,
iar ce e nou pe veci ramane-ar veche...

din ceas secunde iarasi or sa zboare,
uitavoi tot ce astazi po sa doara ,
iubire-amara trecutului se lasa,
si voi pasi atent in alta casa

Sunt peste tot si undeva...

2009-12-20T00:30:00.002+02:00

chiar vino draga scumpa mea
in nopti pustii ,cu dulce glas
in valsuri dragoste-as canta
de bland iubit si bun ramas

lucesc peretii din oglinda
si vad ca nu ai mai venit
nici rea,nici gingasa,nici blanda,
pe veci ramas-am pustiit.

ti-as cere sufletul si gandul,
si trupul si iubirea ta
pe unde calci- sarut pamantul,
sunt peste tot si undeva

***

2009-12-20T00:27:00.002+02:00

si-o sa murim,si o sa nastem
si timpul nostru chiar de-o trece
aceeasi pasi,aceleasi lacrimi
in sinea noastra vom petrece.

si-o sa murim si timpul iar,
uitat de ceas si calendar
in goana aniilor pustii...
am sa ma duc....dar tu-ai sa vii...

*********

2009-12-20T00:20:00.002+02:00

Tot ce ramane e numai speranta
cand ziua de maine ramane-n balanta

si de-ar ramane in balanta
tot ceea ce noi ne dorim
am sa arunc in vid speranta
si-am so innec in flori de in...

dar , insa totul nu-i asa
cand vrei sa mergi mai inainte
tempiedici si cazi de pe sa
si speri sa te ridici cuminte

Urare de-nceput de iarna...

2009-12-20T00:10:00.002+02:00

fie iarna care vine
de fapt care a venit
sa aduca pentru tine
tot ce-odata ti-ai dorit.

i-ti urez din suflet plin
sa ai gandul preacurat
sa ai chipul tot senin,
si de viata incantat...

mai pe scurt,ce iti doresc
toate sa se implineasca
si cind stelele lucesc
soarele sa-ti straluceasca

Hai...

2009-12-19T23:57:00.002+02:00

hai s-atingem cerul imreuna
gandurile-n plan sa le-asezam...
sa nu crezi nimic,caci nu-i gluma...
soarele-n pamant o sa-l scaldam..

stelele concerte-o sa ne cante.
universul o sa taca peste noi,
nu te-opri,paseste inainte.
in iubire,fericire-amandoi

imblinzind un animal salbatec
oare ce-ai putea sa reusesti?
astfel parca sufli-ntr-un jaratec
si mai tare focu-l intetesti

blestem lovit haios de soarta
lasat calic fara suflare,
in gand privirea ta o poarta
si doare.Ah cat doare!

dar rabda....ai sa reusesti
ce e al tau e pus deoparte
iubirea ai so imblinzesti...
va fi a ta...pana la moarte

Noapte buna...

2009-12-19T23:42:00.002+02:00

sa ai parte de vise
ce las-amintiri
de parc-ar fi scrise
si totusi de miri

de vise placute
cum ti le doresti
din suflet nascute
din ceea ce esti

sa ai vise fine
si vise-ntelepte
alese de tine
din miile trepte.

viseaza frumosul
si scaldal in mare
pana faimosul
soare apare

Al meu sarut...

2009-12-19T23:29:00.002+02:00

sarutul meu?
naste iubire
o clipa cu amorul mai vorbesc,
uimit de dor cumplit si fericire,
urlu in vid ca inca te iubesc....

amorul meu...
nu seamana cu altul,
azi vino-ncoa,apoi dute-nnapoi,
te chem mereu,si fac pacatul...
cel mai frumos-- nascut intre noi doi

Un zimbet...

2009-12-19T23:15:00.000+02:00

Ce-ti pasa tie om cand daruiesti un zambet?
Doar viata e frumoasa,de-ai sti cum s-o traiesti,
La fel ca un copil,isi face primul scincet,
apoi el iti zambeste,- tu dulce ii zambesti.

Tu stai incins adesea cu fruntea incretita,
Si-ti amintesti mereu ca n-ai facut ceva,
Si ma gindesc profund:de ce lumea-i smintita?
Si nici un cald suris in schimb nu-ti poate da?

Un zimbet,un suris,si o privire calda
Asta e tot ce vreau,ce lumii ii cersesc,
Sa vad fete placute,si altii sa le vada,
Caci eu oricum in schimb- duios am sa-ti zambesc.

Cintec de-aduceri aminte...

2009-12-16T19:56:00.002+02:00

Si pling cimpiile de dorul tau
Si pling...cu lacrimi amare.
Iti daruiesc sarutul meu:
Pe buze sa ti se strecoare.

Din cauza ta e frig afara,
Zapada cade ne-ncetat
In sufletu-mi mi se strecoara
Al tau cuvint de neuitat.

Cuvinte dulci si gesture fine:
Tin minte bine cum spuneai,
Credeam ca nu te poti abtine,
Atit de draga imi erai.

Si ne plimbam,uniti de mina,
Si ne plimbam,eram doar noi
Si lumea ne parea splendid
Eram prea vesel si vioi.

In gindu-mi pur—stau amintiri
Placate , ce ma coplesesc.
Si a zapezilor sclipiri
De ce-i frumos imi amintesc.

Ginduri in liniste...

2009-12-16T19:47:00.000+02:00

O mica adiere de vint
Imi lumineaza calea
Se calmeaz-al meu gind,
Privesc in larg cararea.

Imi cade-un fulg pe timpla
Pe-obraz mai cade unul,
Si tot ce se intimpla
‘mi calauzeste drumul.

Tacerea mi-este soare
Si-as vrea ca mai apoi
Cerul sa ne strecoare
A sale straie moi.

E liniste.Doar gindul se aude,
Si tot ce ne-nconjoara.
Ideile prea nude...
In vint ni se strecoara...

Si nu-mi da sfaturi, stiu singur sa gresesc...

2009-12-16T09:27:00.003+02:00

Si te rog:”Sa nu-mi dai sfaturi
Stiu si singur sa gresesc
Caci pe miile de rafturi:
Eroarea tot am s-o gasesc.

Sa nu ma-nveti pe mine sa traiesc
Sa nu-mi arati ce-i bine si ce-i rau
Caci din greseala me-am sa reusesc.
Cum?Asta o stiu doar eu.

Cei viata?Stii mai bine?Spune.
De ce-ai tacut?Nu stii ce sa raspunzi.
Desigur.Caci ai sufletul taciune...
Si pasul strimb nu stii cum sa-l ascunzi.

Si nu-mi da sfaturi.Astazi te implor.
De vrei sa-mi stiu in viata rostul...
De vrei sa am un dulce viitor...
Lasa-ma.Si singur stiu so fac pe prostul.

O rugaminte.Singura, doar una
In ultim dor de tine iti raspund,
Ce fac ...ma vede, stie Luna...
Si vede undea-m sa ajung....

Si nu-mi da sfaturi...
Stiu singur sa gresesc

E iarna...

2009-12-15T15:28:00.002+02:00

In jur,
Acolo,
Aici:
Pitici
De zapada,
Ninge,
Frumos,
Pe jos:
Covor—
De viitor...
E alb,
Dealurile-s albe,
i-s pline:
de zapada.
Din cerurile senine:
Fulgi :
Incep sa cada.
Placut...
Si liniste,
Pur—
Ca un zimbet de copil,
Tiptil...
Se-mbraca timpul:
In straie geroase,
Si groase...
Si ninge.
Iar lumea:
e-atit de fericita.
Ies afara...
Privesc.
Privesc orizontul,
Nimic nu zaresc,
Doar albul,
Ce-ti incalzeste sufletul:
Nesimtind gerul.
Ma opresc...
Si-mi pare ca eternul,
Vesnicia:
s-a coborit pe pamint...
In gind:
Tristetea moare...
Si...
Orice suparare:
Dispare.
In sfirsit:
Anotimpul gingasiei,
Puritatii,
Veseliei...
A sosit.
Si cine vrea sa-l vada:
Iesi afara...
Si inc-un fulg ar vrea sa cada...
In bratele tale...
In sfirsit:
E IARNA...