Flori De Lancimit

Lungi castele , mici pistoale
I-mi rasfata trupul meu,
Pasul plat si pasul moale,
Ma striveste-n lan mereu.

Lungi carari spre infinit,
Infasoara al meu drum,
Plin de sange,ofilit,
Si cu mainele in scrum.

Langa flori de lancimit:
Ma opresc si caut cale,
Ca sa ies din labirint
Tot cu pasul plat si moale.

Zburd in valuri si fac spume,
Dor nebun de tarm m-apasa,
Si n-am cui si nici ce spune,
Vreau sa plec,sa plec acasa.

Un straluci din anarhie:
I-mi zambeste-ngandurat,
Si i-mi spune din prostie:
"Visul tau s-a spulberat.

Nu mai e cale intoarsa,
N-ai sa pleci ranit de val,
Nu ai casa si nici masa,
Si din larg n-ajungi la mal."

Ploaie rece si-ndesata,
Se porneste,se-nteteste,
Luna parca-i sparzurata,
Soarele la fel zambeste.

Si trec anii rand pe rand,
Vise negre si cosmaruri,
Buimaceste al meu gand,
Parc-ar fi un joc cu zaruri.

Si asa i-mi trece viata,
Ofilita mi-e de dor,
Rup hartia,rup si ata,
Ca sa pot sa i-mi iau zbor.

Sintr-un negru labirint:
I-mi dau duhul,vreau sa mor.
Plin de flori de lancimit:
Mor!Iar moartea-i scursa-n Dor!!!