Ads 468x60px

luni, 24 decembrie 2012

Mă doare-n glugă....


Şi am sădit puieţi de dor,
Clădit-am zid de fericire
Ca să-mi rămână-n coridor
Doar vise vagi fără sclipire.

Am putrezit pe-asfaltul umed
Căci alergând mă-mpiedicam
De gânduri mii, şi fără cuget
Eu tot cădeam,şi iar cădeam.

Cu fruntea-n cer, plăcut uimit
Găsind tot noi şi noi puteri
Ochii ţinteam spre infinit
Simţind plăcerile de ieri.

Şi după vechile tradiţii
Privind la lumea care turbă
Plin de principii şi ambiţii
Le strig la toţi :"Mă doare-n glugă"

Gânduri noi....

Pe culmi de dor, lăsate în amurg
Rămas pustiu şi singur în neant
Pictează visul roz, amestecat cu plumb
Şi-n mii şi mii de lacrimi înnecat.

Fiori îi bat în geam alunecând prin timp
Prin amintiri trecute,lăsate în gunoi,
Iar inima-i smintită ce a uitat de ritm
Ucide vise-n vid şi naşte gânduri noi.

Tresare-ncet.Se varsă şi ultima culoare
Se-ntoarce la origini,ajuns la infinit
Şi nu mai are simţ, şi parcă nu mai doare
Şi nemişcat e trupul, şi parcă-i amorţit.

Trec secole de-a rândul,natura se trezeşte,
Troienele dispar şi vine primăvară.
Iar pictorul în dar- o şansă mai primeşte,
Şi sufletu-i răsare prin fir de lăcrămioară.

Mă doare-n portofel

Şi când vă văd nebunelor, atât de aranjate,
Pe mutr-aveţi numai făină şi cerneală,
Cu gheare lungi, sprâncene tatuate,
Cum vă permit părinţii, să mai ieşiţi p-afară?

Doriţi în dar cercei, maşini de-alea stilate,
Şi ţoale care costă, băgami-aş, e Versace.
Prostiile în voi adânc îs înnecate
Şi-ţi spui în gând: pe om - haina îl face.

Uitaţi de-unde veniţi, şi încotro vă duceţi,
Schimbaţi mereu iubirea pe aur şi parale.
Voi, târfe ordinare,sau cine dracu sunteţi?
Vă spun eu cu glas tare: nişte haimanale!

Deci lume, nu fi proastă şi ia bine aminte:
De-ţi cere fata bani, sau bunuri de-orice fel
Să-i spui încet şi calm a mele dragi cuvinte:
Iubita mea hapsână - "mă doare-n portofel"

luni, 16 ianuarie 2012

*************

Aș vrea o zi, doar una făr'de gânduri
Fără de vise, făr'de așteptări
Făr'ca durerea să mi se-așeze rânduri
Pe plapuma umplută cu răbdări.

Căci gândul.... El mă doare-ntruna
Mă macină și mă distruge zi de zi,
Aș vrea o clipă făr'de gânduri, numai una -
Oferă-mi ziua prin a mă iubi.

marți, 20 decembrie 2011

Şi eşti a mea...

Te privesc.
Închid atent ochii -
ca să nu se strice imaginea chipului tău,
şi încerc să adorm.
"Eşti atât de frumoasă,
atât de gingaşă,
eşti ceea ce am visat.
Şi eşti a mea."
Mi se izbesc gândurile unul de altul,
mâinile mele lunecă uşor pe corpul tău-
şi te îmbrăţişează.
Atât de strâns...
De parcă le-ar fi frică să nu mi te fure cineva în somn.
Te mângâi,
te sărut,
te admir
şi-mi spun zâmbind:
Eşti doar a mea.
Sufletul îmi tremură de fericire -
şi parcă zbor.
Buzele mele mai savurează din plăcere sărutându-ţi corpul...
iar apoi-
îţi şoptesc la ureche cât de mult te iubesc.
Şoptesc...
Atât de încet ca nu cumva să te trezesc;
oricum mă auzi
şi-mi strângi braţele spre pieptul tău.
Sunt cel mai fericit...
Dormi şi mă auzi.
Într-adevăr.... Eşti doar a mea.
Gândurile îmi fug care şi incotro.
Deja adorm...
Încep să visez,
iar în minte se aude încet:
eşti doar a mea......

joi, 31 martie 2011

Doare...

Sunt ochii tăi - prilej de-nfiorare 
În clipele ce trec,dar făr' numărătoare 
Dorinţă fără mâine, iubire făr' de-urmare 
Speranţele-s şoptite şi neîndurătoare 
Avid de mangaieri priviri inselatoare 
Spre alte orizonturi, ori semne de-ntrebare. 
Mi-e dor de tine, 's trist, 
căci fără tine ....DOARE.

miercuri, 23 februarie 2011

Fularul de gânduri

In neliniştea zilei uitată-n trecut,
Lovesc cu ciocanul în corzi de chitară.
Fac planuri şi vise din apă şi lut,
Pe-o scara de bloc cu glas ce-o să doară.

Ţesut pe mătase,fularul de gânduri,
Apasă pe suflet cu mâna de plumb,
Iar apa se scurge-n coloane şi rânduri,
Prin lanuri de grau şi lan de porumb.

Minuni şi false-mbrăţişări în noapte,
Lucesc ca stelele pe cer senin în zori,
Lovind puternic un dor ce ne desparte,
Zburăm în stoluri,stoluri de cocori.

Asupra naturii noi vrem s-avem putere,
Dar este imposibil,şi este ireal,
Cu sufletul negru şi plin de durere,
Rămânem cu visul spre-un tărâm ideal.

marți, 22 februarie 2011

Durere...

Ma doare sufletul.Nu pentru c-am pierdut, 
Sau pentru ca n-am reusit sa fac ceva- 
De-aceasta data ma doare ceea ce-am facut, 
Si timpul nu il pot intoarce, cat n-as vrea. 

O pata de-un roz gri pe constiinta- 
Ma doare, si gandurile-mi toate dor. 
Mi-e greu ca n-am putut avea credinta, 
O, Doamne!Invata-ma te rog sa zbor! 

Sa zbor, sa fiu pribeag ca vantul, 
Sa nu stiu dragoste, durere, umilinta, 
Sa pot sa ma impac mereu cu gandul- 
Ca nu e fericire fara suferinta. 

Doamne, tu de-ai sti:nici lacrimi nu mai am, 
Si nici puteri sa mai pot indura. 
Sunt ca o frunza ce cade de pe ram, 
Si nu se mai intoarce- oricat n-ar vrea.

joi, 17 februarie 2011

E timpul nostru să răsărim ca popor MOLDAV!!!

Pe zi ce trece tot mai mult vezi confruntări între vorbitorii de limbă rusă şi cei de limbă română, sau cum spun alţii de limbă moldovenească, şi tot pe zi ce trece vezi mai multe confruntări între unionişti şi pro-ruşi. Ce prostie au mai inventat şi ăştia, ei chiar cred că mai pot aduce "Besarabia" noastră la o formă de cândva? Chiar lumea asta mai crede că o să se nască vre-odată la noi un Mihai Viteazul care ne va uni pe toţi într-un singur popor, cel român? Sau chiar încă mai sunt proşti care cred că "Republica Moldova"(denumire dupa destrămarea URSS) mai poate fi alipită Uniunii Sovietice, aşa cum era pe timpurile de cândva? Ce prostii!!!
Sincer deja îmi e silă şi de cei care se cred mari vorbitori de " limbă română", unde şi nu vezi statusuri pe facebook sau oricare altă reţea de socializare contra "limbajului aşa zis buruienos şi plin de rusizme" dar asta sunt numai statusuri şi nimic mai mult decât atât, căci numai începi o conversaţie cu ăştia, cum zic românii "care suferă de jmecherie" că imediat îţi dai seama cât sunt de limitaţi în convorbire şi nu numai că folosesc rusisme, dar pe lângă toate nici nu ştiu să le pronunţe bine. Deci să nu uităm că ăştia se cred mari fii şi eroi ai neamului, care nu se uită în "strachina" lor ci numai în a vecinilor. Vai Doamne, câtă aroganţă şi prostie pe capul lor, de unde dracu or mai fi ieşit şi ei???
Nu am nimic personal împotriva celora care într-adevăr promovează limba română la cel mai înalt nivel, care luptă cu societatea contra limbajului rusofonic şi vulgar, de fapt odată ce am scris "rusofon" imediat se subînţelege că mai e şi vulgar, din considerent că aşa este la noi în Moldova numai, căci în majoritatea cazurilor compatrioţii noştri apelează la rusisme atunci când vorbesc cu un limbaj necenzurat, şi toate "maturile" li se par că au o formă mai eroică când sunt pronunţate în rusă, uneori în engleză, dar mai rar.
M-am născut în Moldova, pe timpul când nu mai era deja Besarabia de cândva, de aceea mă consider moldovean în adevăratul sens al cuvântului, am trăit în Republica Moldova, încă un motiv de a mă considera moldovean, iar limba îmi e româna, fapt care nici nu se mai pune la îndoială, dar uneori te gîndeşti: Am crescut cu acel "văi", cu acel "fa", si cu acele dialecte care ne deosebeste pe noi ca popor de cel român şi de cel rus, demult nu mai sântem nici noi români, e timpul cred că ar trebui să înţelegem cu toţii asta, e timpul să nu mai luptăm pentru unificare sau pentru alipirea republicii noastre la Russia, pentru că sunt lucruri imposibile. E timpul să dovedim tuturor că suntem un popor moldovean, căci fără dor şi poate aşa este, odata ce baştina ne este Republica Moldova, înseamnă că noi suntem băştinaşii ei, şi ar trebui să ne numim moldoveni, şi nu români, sau ruşi, sau ucraineni.
E timpul lume să ne iubim propria ţară, care ne-a crescut la fel ca o mamă şi ne-a adăpostit. E timpul să deschidem ochii şi să lăsăm toate orgoliile şi răzbunările la o parte şi toţi împreună să ne impunem ca popor, ca un popor MOLDAV, cu toate că istoria şi limba ne sunt româneşti.
Propun ca toţi să se gîndească bine înainte de a mai pune problema unificării sau o rusismului, avem lucruri mult mai importante de făcut ca de exemplu dresarea ruşilor pentru a învăţa limba acestui popor şi a altor minorităţi naţionale care la rândul lor tot se numesc moldoveni, nu suntem noi de vină că aşa a decurs istoria, dar după cum ştie bine fiecare din noi, timpul înapoi nu-l mai putem întoarce.
E timpul, Lume!!!
E timpul nostru să răsărim ca popor MOLDAV!!!

marți, 15 februarie 2011

Cista maldavan...

_Sî dushi crîşa
Curji başnea
Ia ibu shi stari am
Nu-nţăleg eu shii cu mini
_uăi tu shi te-ai ahuit?
Treaba me cu iapa me
Shi nu ma-nnerva amuia
Eu îs maldavan din shiri
Ş-an sî fac sheea shi vreu.
_ Daca-ţî fut un pumn în bot
A să-ţ curgî ţîi bacu
Şai sî crăchi perjî uscati
Ca sî vezi tu shinii tattu.

Iac-aşei la noi în ţarî
Şi vorghim aşe cum vrem
Moldovneasca ne e limba
Dialectu-l promovăm.
Şî sîmt cum ni sî dushi crîşa
Văd cum bacu-ni curji-nshet
Stau cu dejitu-n năsîp
Costiujeni vazimi menea

sâmbătă, 12 februarie 2011

In numele iubirii

Trec clipele greu când mă-nnec în iubire
Când nu pot vedea decât ceea ce simt
Când speranța nu-mi dă decât o sclipire
Care-apoi zboară prin ceață și vânt.

Mă sfârtecă zilnic acest sentiment
Și-n suflet se lasă doar negru și umbre
De glasul ei dulce devin dependent
Iar zilele-mi par întunecate și sumbre.

Atac de cord simt c-aș putea să fac
Dacă cumva te-aș pierde, sau dacă ai pleca
Deaceea și cînd nervii mă orbesc prefer să tac
Să nu umblu iar mut spre căutarea ta.

Și-n întuneric singur îți pictez surâsul
Din stele purulente, stele căzătoare
Privind norii ce fug și sfâșie abisul
Și-nțelegând că a iubi nu poate fiecare.

Și totuși de cumva voi pierde bătălia
Absenta ta privire pe veci de m-a uita
Un înger trist al morții suflarea-mi va tăia
Și-n bezna dintre stele pe veci m-ar îngropo.

Păreri de rău să știi ca nu m-or necăji
Că pentru-a ta iubire am spulberat o viață
Măcar așa am învățat să știu și a muri
Să văd în întuneric, în beznă și prin ceață.

Acuma te privesc cu ochi-nlăcrimați
De dor plâng ochii dragă, de dor, nu de-altceva
Precum plâng și cocorii când sunt înspăimântați.
Promit de azi să-nvăț să pot și a uita.

Batrinete haine grele

Batrinete haine grele-
Unde sunt straiele mele?
Unde-I toamna cu de toate?
Unde-s vaile urcate?

Am ajuns pribeag, batrin,
Ani-n goanna mi-au zburat.
Tot ce am e un salcim:
Ce demult mi s-a uscat.

Zboara anii precum vintul,
Zboara clipele in zare,
Imi ramine numai gindul,
Si o simpla intrebare.

Unde-s anii ce-au trecut ?
Unde-i timpul tineretii ?
Doamne, cit as vrea tacut –
Sa ajung in floarea vietii!

Si sa fiu copil, sa zburd—
Fara griji, fara nevoi ;
Clinchete in zari s-aud,
Sa privesc copacii goi.

Doamne, tu numai de-ai sti:
Cit as vrea sa-ntorc ce-a fost :
Sa traiesc,sa pot iubi—
Insa visul n-are rost.
Batrinete haine grele,
Unde sunt straiele mele ??

joi, 10 februarie 2011

Catre scriitorii amatori...

De ce sa pleci acasa
cand nu te-am alungat
aseaza-te la masa
si canta ce-ai cantat

o poezie dulce
mai trista, poate sumbra
pe targa de-ai aduce
n-ai mai ramane-n umbra.

caci nu-s mai bun ca tine
si stim cu totii asta
doar gandul nu-l abtine
si nu mai spune basta

un gand daca-i curat
de-i limpede senin
trezeste vantul beat
si-amarul din pelin.

Succes in continuare
si tie si la altul
arata ca esti tare
invinge-ne pacatul...

ascultati inimoara
si-nsira tot pe foaie
asa precum vioara
mai canta pan se-ndoaie.

marți, 8 februarie 2011

Alaturi...

Pe înţelesul tău vorbeşte luna,
Eu nu am cum, nu pot să o ascult
Când peste-a noastră noapte îşi lasă ea cununa
Chemând încet fiinţa-ţi cu glasul ei tacut.

La început de vis ‘ţi voi da să guşti din mare
Din zorii ce se-aştern pe valurile nebune
Seninul să-l miroşi, să-şi fie alinare
Sătulă de real, sătulă de-astă lume.

Şi blând vei adormi, eu te-oi privi atent
Te-oi mângâia pe corp, să simt cum tu respiri
S-aud cum se izbeşte inima-ţi în piept
Dorind să evadeze în lumea cu iubiri.

‘mi vei auzi mirosul şi m-ai cuprinde strâns
Cu dor, cu pasiune, în glas cu nebunie
Iar mâinile-ţi plăpânde pornind prin părul nins,
Îşi vor dori pe pielea-mi trecutul să şi-l scrie.

Doi nuci, două izvoare de dor şi-nţelepciune
Încearcă să mai creadă că viaţ-abia începe
Că încă n-au trecut prin valurile cu spume
Făr-a mai înţelege că n-au dar de-a percepe.

E ora patru-aproape, şi ceasul bate-ncet
O ultimă lumină apare pe fereastră
Cu gându-n viitor, cu mâinile pe piept
Plecăm în nefiinţă, plecăm din astă casă.

Alături eram tineri, alături şi bătrâni,
Alaturi am făcut astă frumoasă casă,
Alături am sădit copacii de salcâmi,
Şi-alături am plecat spre-o lume mai frumoasă.

Amintiri...

Am ajuns să caut urme
În tăcerea ta morbidă,
Şi făcând la gură spume
S-arunc lacrimi spre oglindă.
Căci odată noi stăteam
Împreună cuminţei
Ne priveam şi ne-ntrebam
De-avem planuri să fim trei.

Acum urlu şi arunc
Zarurile din sertar
Să-mi văd cifrele ce-aduc
Lacrimile pe-obraz iar…
Caut urme, amintiri,
Şoapte, vorbe sau tăceri
Slove dulci, poate priviri
Dintre-acelea ce-au fost ieri.

Ah, ce spurcată mi-e starea,
Şi ce dor hapsân m-apucă,
Amintirea mi-e chemarea
Ce în valuri mă aruncă.
Zbier în somn, nechez ca calul
Animal de parcă sunt
Stric pereţii şi altarul
Ce-mpreună l-am făcut.

A murit ‘n a noastră casă
Tot ce-a fost cândva mai sfânt:
Visul tău de-a fi mireasă,
Glasul dragostei arzând.

joi, 20 ianuarie 2011

Reflex

Credeam ca am pierdut pariul vietii
Cand razele de soare mi-au lasat
Prin urletul nebun al diminetii
Doar lacrimi pe obrazul asfaltat

Si ma trezii greoi , nebun
In altar ascuns de ura
Prin mirosul vag scrum
Fara mila si cultura.

Aveam tot ce mi-am dorit
Si nimic n-am vrut mai mult
Doar cuvinte-n infinit
Si un cantec sa asclut

N-am vrut mare n-am vrut stele
N-am fugit spre univers
N-am vrut munti si nici castele
Vroiam sa fiu inteles

Inc-o data mai privesc
Spre scrisorile din lut
Inchid ochii, si scancesc
Aveam tot, dar am pierdut

Si in zbuciumul de roua
Arunc suflet-un chitara
Il asez pe coarda noua
Pentru-a nu stiu cata oara

joi, 28 octombrie 2010

Dragostea încurcă sănătăţii...

Am început cu suflet să iubesc,
Şi simt cum mă înec în sentimente.
Cerşesc săruturi, şi gândul i-l cersesc,
O mângâiere şi priviri absente.

Căci dragostea nu-i numai fericire,
Ori clipe-n care râzi cu mare poftă,
Nu-i un sărut plus încă o sclipire,
Nu e atunci când ai o nouă coftă.

Ea doare, gâdilă, ascultă şi loveşte
Anume unde rana e mai mare.
De rele nicidecum nu te fereşte
Ci te înneacă-n gloduri şi mai tare.

Totuşi iubim, c-aşa este firesc
Chiar dacă de la nervi stricăm pereţii,
Răbdările în noi mai nu plesnesc-
Căci dragostea încurcă sănătăţii.

joi, 21 octombrie 2010

NDI program - Eu Nu Votez.MPG

luni, 11 octombrie 2010

Octombre...

O clip-a mai rămas să sper,
Să cheltui ultima lumină,
Să mă îndrept odat la cer,
Căci inima deja mi-e plină.

Mi-e plină de priviri greoaie,
De lacrimi, dor, de nepăsare,
Dureri în ceaţă, nori de ploaie
Mi-nneacă razele de soare.

Mi-nneacă ochii mari şi trişti,
Mi-nneacă gându-n nesimţire.
Doar fluturi mici, actori, artişti
Îmi mai provoacă vre-o sclipire.

E linişte, şi-ngheaţă totul.
Îngheaţă lacrimi, mări, oceane,
Pomi fructiferi, florile, plopul
Ce-şi lasă zgomotu-n timpane.

E frig...off....brrr...îngheţ şi tremur
Deja şi trupul ţi-i de gheaţă.
Aduţi aminte-acele vremuri
Pe când visai plin de negreaţă.

Şi pe a noastre amintiri
Printre priviri şi catacombe,
Cu gheaţă-n tristele sclipiri
Păşeşte-ncet doamna Octombre.

Am lasat...

Am lăsat soarele:
Să-mi taie venele,
Tăcerea s-o astupe,
Să mă desfacă-n mici felii,
Şi gândul să mi-l surpe.
Am lăsat stelele:
Să-nchidă răsuflarea,
Visul să mi-l vândă,
Cerneala s-o strecoare-n ochi –
Prin flacăra arzândă.
Şi norii i-am lăsat să-mi ude
Vocea răguşită,
Negreaţă-n suflet să-mi arunce,
Ducândumă-n ispită.
Iar mai apoi...
Distrus, pictat pe buclele de aer,
Hapsân, gonit,
Uitat,
Lăsat în Universul prăpădit,
M-am strecurat,
Şi am permis
Lumii ce-o vrea să facă.
Şi n-am primit:
Nici dor,
Nici sentimente ,
Numai priviri absente.
Mai tare m-au rănit.
M-am ridicat, şi mi-am jurat
În veci cât sufletu-mi va bântui,
Să nu mai pot iubi –
Decât natură, flori şi pomi
Ce vor da roadă nişte sentimente,
Şi împlinind câte-o poruncă
A lui Dumnezeu.
Într-un sfârşit:
M-am lecuit.
Privind la cerul despicat –
Eu am strigat:
Acum sunt împlinit.