Gânduri noi....

Pe culmi de dor, lăsate în amurg
Rămas pustiu şi singur în neant
Pictează visul roz, amestecat cu plumb
Şi-n mii şi mii de lacrimi înnecat.

Fiori îi bat în geam alunecând prin timp
Prin amintiri trecute,lăsate în gunoi,
Iar inima-i smintită ce a uitat de ritm
Ucide vise-n vid şi naşte gânduri noi.

Tresare-ncet.Se varsă şi ultima culoare
Se-ntoarce la origini,ajuns la infinit
Şi nu mai are simţ, şi parcă nu mai doare
Şi nemişcat e trupul, şi parcă-i amorţit.

Trec secole de-a rândul,natura se trezeşte,
Troienele dispar şi vine primăvară.
Iar pictorul în dar- o şansă mai primeşte,
Şi sufletu-i răsare prin fir de lăcrămioară.