Mă doare-n portofel

Şi când vă văd nebunelor, atât de aranjate,
Pe mutr-aveţi numai făină şi cerneală,
Cu gheare lungi, sprâncene tatuate,
Cum vă permit părinţii, să mai ieşiţi p-afară?

Doriţi în dar cercei, maşini de-alea stilate,
Şi ţoale care costă, băgami-aş, e Versace.
Prostiile în voi adânc îs înnecate
Şi-ţi spui în gând: pe om - haina îl face.

Uitaţi de-unde veniţi, şi încotro vă duceţi,
Schimbaţi mereu iubirea pe aur şi parale.
Voi, târfe ordinare,sau cine dracu sunteţi?
Vă spun eu cu glas tare: nişte haimanale!

Deci lume, nu fi proastă şi ia bine aminte:
De-ţi cere fata bani, sau bunuri de-orice fel
Să-i spui încet şi calm a mele dragi cuvinte:
Iubita mea hapsână - "mă doare-n portofel"