In numele iubirii

Trec clipele greu când mă-nnec în iubire
Când nu pot vedea decât ceea ce simt
Când speranța nu-mi dă decât o sclipire
Care-apoi zboară prin ceață și vânt.

Mă sfârtecă zilnic acest sentiment
Și-n suflet se lasă doar negru și umbre
De glasul ei dulce devin dependent
Iar zilele-mi par întunecate și sumbre.

Atac de cord simt c-aș putea să fac
Dacă cumva te-aș pierde, sau dacă ai pleca
Deaceea și cînd nervii mă orbesc prefer să tac
Să nu umblu iar mut spre căutarea ta.

Și-n întuneric singur îți pictez surâsul
Din stele purulente, stele căzătoare
Privind norii ce fug și sfâșie abisul
Și-nțelegând că a iubi nu poate fiecare.

Și totuși de cumva voi pierde bătălia
Absenta ta privire pe veci de m-a uita
Un înger trist al morții suflarea-mi va tăia
Și-n bezna dintre stele pe veci m-ar îngropo.

Păreri de rău să știi ca nu m-or necăji
Că pentru-a ta iubire am spulberat o viață
Măcar așa am învățat să știu și a muri
Să văd în întuneric, în beznă și prin ceață.

Acuma te privesc cu ochi-nlăcrimați
De dor plâng ochii dragă, de dor, nu de-altceva
Precum plâng și cocorii când sunt înspăimântați.
Promit de azi să-nvăț să pot și a uita.