Amintiri...

Am ajuns să caut urme
În tăcerea ta morbidă,
Şi făcând la gură spume
S-arunc lacrimi spre oglindă.
Căci odată noi stăteam
Împreună cuminţei
Ne priveam şi ne-ntrebam
De-avem planuri să fim trei.

Acum urlu şi arunc
Zarurile din sertar
Să-mi văd cifrele ce-aduc
Lacrimile pe-obraz iar…
Caut urme, amintiri,
Şoapte, vorbe sau tăceri
Slove dulci, poate priviri
Dintre-acelea ce-au fost ieri.

Ah, ce spurcată mi-e starea,
Şi ce dor hapsân m-apucă,
Amintirea mi-e chemarea
Ce în valuri mă aruncă.
Zbier în somn, nechez ca calul
Animal de parcă sunt
Stric pereţii şi altarul
Ce-mpreună l-am făcut.

A murit ‘n a noastră casă
Tot ce-a fost cândva mai sfânt:
Visul tău de-a fi mireasă,
Glasul dragostei arzând.