Fularul de gânduri

In neliniştea zilei uitată-n trecut,
Lovesc cu ciocanul în corzi de chitară.
Fac planuri şi vise din apă şi lut,
Pe-o scara de bloc cu glas ce-o să doară.

Ţesut pe mătase,fularul de gânduri,
Apasă pe suflet cu mâna de plumb,
Iar apa se scurge-n coloane şi rânduri,
Prin lanuri de grau şi lan de porumb.

Minuni şi false-mbrăţişări în noapte,
Lucesc ca stelele pe cer senin în zori,
Lovind puternic un dor ce ne desparte,
Zburăm în stoluri,stoluri de cocori.

Asupra naturii noi vrem s-avem putere,
Dar este imposibil,şi este ireal,
Cu sufletul negru şi plin de durere,
Rămânem cu visul spre-un tărâm ideal.