Un trist calator...

Pe strada pustie-
Ploaia pica.
Doar surdul ecou se aude-n tacere.
Si pica, si pica, si pica,
Sperantele-n vid le despica.
Fantoma ei –
Pluteste prin ploaie.
Siroaie
De apa se scurg
La vale,
In amurg,
Si doare.
Prins de suvoaie –
Un trist calator,
Sau poate uitat:
De pasiune si dor –
Vreau sa zbor.
Dar surdul ecou…
Se prelinge in suflet,
In sange,
In gand si-n cuvinte:
De-aduceri-aminte.
Ca ploaia care ne-ncetat:
Curge pe-asfalt.
E noapte, -I tarziu.
Sa fiu?Sa nu fiu?
Imi pun intrebare,
Ma ridic in picioare
Si-mi iau ramas bun.
Un trist calator
Pleaca prin ploaie in noapte
Departe, departe, departe.
Un trist calator.