Las totul deoparte...

Las caroseria “vietii” sa mearga mai departe,
Uitand orice-amintire si raza de tristete,
Sa planga in nestire sa sufere aparte,
Cum eu am suferit in noaptea cu inghete.

Las totul deoparte si pun capat la capat,
Si merg c-o roata sparta,ma-mpiedic si suspin,
Iar cand se lasa zorii alunec spre lumina,
Si viselor desarte cu-ncetul ma inchin.

Incep o noua viata cu geamurile deschise,
Si-nchid orice intrare spre sufletul ranit,
Si-mi pun masca pe fat ape ridurile-ntinse—
Pe fata cea de plumb cu negru-ngalbenit