Despre noi...

Pe cand plangeau chitarele de dor:
Eu sunetul de-acorduri ascultam,
Si imi spuneam:”O Doamne,vreau sa zbor!”
Spre cer, spre nori, spre ceea ce nu am.

Planam incet cu sufletul curat,
Cu gandul pur, cu lacrima senina,
Cu mintea far’ greseli si far’ pacat –
Sa-mi iau din zari aroma si lumina.

Si peste fiecare kilometru ce-l zburam:
Eu tot mai mult voiam sa ma ridic.
Puterile-mi cresteau gram dupa gram,
Eram tot mai voinic si mai voinic.

Si de cadeam…
Mult mai usor ma ridicam –
Aveam credinta,
Suflet si dorinta.

Si-asa orice fiinta care crede-n sine
Si geniu ar putea ca sa devina
s-aleaga ce e rau si ce e bine
Experienta sa aleaga din ruina.

E viata noastra –
Cum ne asternem – asa o sa dormim,
O sa traim,
O sa iubim
Si-o sa murim.
Doar sufletul pe veci va mai ramane
A unui om de geniu,
Sau poate-a unui caine.