Lipsit de-al vietii simplu sens

Ma urnesc cu greu din calea vietii
Ma impiedic alene de firul tineretii
Si cad, si raman jos ,si apoi ma ridic
Si mii de refrene durerii dedic

Concepte c-ale mele n-are orice poet,
Nici vise uitate,nici stari de regret,
Cultiv amintirea in pomii uscati,
Culeg fericirea din munti sfaramati.

Prefer nemurirea cu suflet curat
Omor amintirea pe inserat
Admir frumusetea durerii ce-o am
Iar soarta zambeste frumos pe la geam.

Adorm in grajduri pentru cai
Visez zapada-n luna mai
Plesnesc in gand de bucurie,
Ador a lumii omenie.

Uitat de vreme si de timp
Calcat de toti peste mormant
Am fost un soarec pe pamant
La cineva lucesc in gand.

E prea tarziu pentru regrete
Si sa vorbim pe indelete,
Plecat-am intrun vis imens
Lipsit deal vietii simplu sens.