Am sa te hranesc cu poezii si proza

Am sa te hranesc cu poezii si proza,
Catrene lungi mereu -ti voi inchina,
Lipsit de viata si metamorfoza—
Complet fiinta-ti dulce-oi saruta.

Am sa lucesc ca un Luceafar peste tine:
In nopti pustii, uitand singuratate,
In zile lungi , placate si senine—
Ca un Luceafar am sa trec de toate.

Dar de-oi cadea , sau poate de-oi apune:
Tu!Soarele meu—te rog sa-mi fii—
Sa-mi spui mereu tot ce ai a-mi spune,
In noptile senine si pustii.

Si niciodata sa nu lasi uitarii—
Iubirea noastra ce s-a nascut din soare,
Si-a cunoscut etapele durerii.
Tu sa ma chemi,sa strigi in zare.

Si-n ultimul catren …ce am a-ti spune?
Mai mult decat am zis nu am cuvinte.
Si vad déjà cum soarele apune….
Iar tu i-mi zici in taina : o dulce rugaminte…