Reflectie...(predestinatia)

Ma-nstrainez de-aceasta lume
Si plec grabit spre-un alt meleag
Si nici Adio n-am cui spune
Si stau mahnit- privind in larg.

Plec capul, ma pornesc tiptil
Fac primul pas, privesc in jur
Dar pasu-i mic,pas de copil
Si plec... cu sufletu-n sejur.

Si dac-ar fi cale intoarsa?
Nu vreau sa stiu,si nu-mi doresc
N-am cum sa ma intorc acasa,
Trecutul trist sa-l amintesc.

Si fiecare dintre noi
La prima lacrima varsata
Face un pas, mai face doi
Si cauta o lume alta...

Si facem toti asta greseala
Asa e omul muritor
De prima data cand se-nseala
I-si pune-n gand:”Eu am sa mor”

Dar totusi cu ce scop traim?
Ne nastem,suntem fericiti si tristi,
Dar intr-o clipa toti murim
Cu fata-n sus si ochi-nchisi....