Octombre...

O clip-a mai rămas să sper,
Să cheltui ultima lumină,
Să mă îndrept odat la cer,
Căci inima deja mi-e plină.

Mi-e plină de priviri greoaie,
De lacrimi, dor, de nepăsare,
Dureri în ceaţă, nori de ploaie
Mi-nneacă razele de soare.

Mi-nneacă ochii mari şi trişti,
Mi-nneacă gându-n nesimţire.
Doar fluturi mici, actori, artişti
Îmi mai provoacă vre-o sclipire.

E linişte, şi-ngheaţă totul.
Îngheaţă lacrimi, mări, oceane,
Pomi fructiferi, florile, plopul
Ce-şi lasă zgomotu-n timpane.

E frig...off....brrr...îngheţ şi tremur
Deja şi trupul ţi-i de gheaţă.
Aduţi aminte-acele vremuri
Pe când visai plin de negreaţă.

Şi pe a noastre amintiri
Printre priviri şi catacombe,
Cu gheaţă-n tristele sclipiri
Păşeşte-ncet doamna Octombre.