Prin viață trecător...

Răsare soare blând ce arde amintiri

Și dorul mi-l înneacă în ocean de lacrimi,

Când buzele-ți șoptesc tristețea prin sclipiri,

Iar ochii varsă nervi, durere-n timp și patimi.

Încalecă pe vremi și colorează frunze,

Le dă cerneală vagă acoperind pământul,

În psihic se aruncă a sufletului muze

Păzindu-mi idealul și înnecându-mi gândul.

E liniștită,simplă și gri durerea noastră

E cald doarde-nțelegi ce se petrece-n jur,

Doar de privești atent și limped spre fereastră:

Cum timpul scurs în vid se duce în sejur.

Iar sentimentul moare, așa cum frunza cade,

Și-atunci realizezi că ești doar muritor,

Căci nu importă-n lume cine și unde șade,

Oricum esti călător, prin viață trecător...