Tu...

Precum o zînă din poveşti
Tu imi vrăjeşti fiinţa toată,
Mă plimbi prin bolţile cereşti-
Unde visam să merg odată.

De te-aş privi o viaţă-ntreagă,
Oricum nu cred c-ar fi deajuns-
Să înţelegi cît mi-eşti de dragă,
De-aceea te privesc pe-ascuns.

O zi senină de mi-ai da-
Eu te-aş ruga sa-mi mai dai una,
Şi dacă luna ne-ar vedea-
În veci ea ne-ar ţinea cununa.

Atît de gingaşă şi dulce,
În Univers nu mai există,
Şi-oriunde-n lume nu m-oi duce-
Oricum şi viaţa mi-ar fi tristă.

Ştii?...Tu eşti muza poeziei,
Şi a durerii far'de leac,
Deaceea-n culmea amneziei:
Prefer să tac.

Trăieşte-ţi viaţa tu copilă,
Căci eu cumva oi rezista-
Durerii care fară milă-
Încet suflarea-mi va tăia.