Ma-nnec in mucigai

Pe dealuri afumate de tacerea vantului,
In ganduri revarsate in central pamantului
Urmarind un vis salbatic printre emisfere
Cuprins de lacrimi fine si multa durere
Pasesc spre infinit,alunec in tacere.

Glumesc cu licuricii,visez in departare,
Asa ca orice om—pe care si ce-l doare,
Ma chinui in petale de roze parfumate
Gandesc la nemurire si tot ce-nseamna moarte,
Ca un strain uitat prin geamurile sparte.

Am dorul ca naluca si viata ca cercelul,
La fel de bun si simplu cum este si inelul,
Ma-nnec in mucigai ,in lacrimi pe morminte,
Urmand o poezie de-aducere aminte,
Ma plimb uscat si vested prin umbre de cuvinte