Nu poti sa fugi,si nu ai unde,

Ingalbenit de vise spulberate,
In noapte le culeg ca pe nectar,
Prin lacrimi din ochi revarsate,
Ajung departe,langa hotar.

Nestins este trecutul,
Iar lumea-i prea saraca,
Se naste-n mine lutul,
Ce multe ne arata.

Ca norii cei de plumb—
Danseaza al meu suflet,
Din lanul de porumb –
Ce nu mai are cuget.

Trecut-a tot in asta lume,
Iar viata pare prea stricata,
Nu poti sa fugi,si nu ai unde,
Din asta lume condensata.