Mi-e dor de tine Mama(2)

Ma inec in scrum si in cenusa,
Ce se-aprinde intr-un mic jaratec,
Ochii tai stau neclintiti spre usa,
Plini de frumusete si de farmec.

Ma usuc in dor nebun de casa,
Si privesc o poza veche-n rama,
Si cu grai de pasare maiastra,
Urlu-n glas:”mi-e dor de tine Mama”.

Cand muntii vor apune in pamant,
Iar soarele de pe cer se va stinge,
Dulcea mea Mama:”te voi purta in gand”
Chiar daca lacrimile-or fi pline de sange.

Dar viata continua si luna zambeste,
Si norii lucesc in culori de arama—
Iar in minte un gand zapacit se izbeste:
“Mi-e dor de tine,mi-e dor de tine Mama”