Nu-i arta mai frumoasa...

Nu-i arta mai frumoasa ca:”sa-ti iubesti parintii”
Nici vremile-ndesate nu stiu alt adevar,
Cand noaptea pe-nserate in spaimele dorintei,
Le spui un Multumesc,te joci cu a lor par.

Nu-I dragoste mai mare,ca dragostea de mama,
Cand plange intr-un colt cu fata in batista,
Privesti la ea si parc-ar fi un film,o drama,
Cand este amarata,bolnava,sau chiar trista.

Nu-I profesor mai bun ca tatal ce te-ndruma ,
Si calea cea mai dreapta in fata ti-o arata
Cand in namol sau ploaie,ninsoare sau furtuna,
El sta langa fereastra ,iubeste si ne cearta.

In lume-aceasta mare,oricat n-ai cauta
N-ai sa gasesti prieteni mai devotati si buni.
Ca mama si ca tata ce nu te vor lasa,
La greutati usoare,la bune si la rele,in lacrimi de carbuni