O lume ce se plimba-n ideal

Ascult tacerea vantului ce zboara,
Si cade-alene din buclele de nori,
Alunec in fobie,si dorul iar ma cara,
Si ma trezesc in iarba si ma plimb prin zori.

Lucesc ca steaua ce planeaza-n univers,
Si vreau s-o simt dar este prea departe,
Si nu mai vad nici macar un inteles,
Al vietii ideale dintr-o carte.

Ascult,ascult de multe ori in sine:
Placerea ce o port pentru natura,
Si plange,plange sufletul in mine:
Din cauza vietii,care nu mai este pura.

La umbra norilor scaldati in aburi,
As vrea sa simt ce am simtit candva
Si ma trezesc prin iarba si prin cabluri,
Unde-am stat,acolo undeva.

Placut ma simt si dorul cade-n noapte,
Si totul este vis,e ireal,
Pe o planeta,unde te ascult in soapte,
Visez o lume ce se scurge-n ideal.