Picura ploaia ca roua din zori...

Picura ploaia ca roua din zori,
Mirosul placut al naturii apasa,
Peste present si trecut pana-n nori,
Si nu te mai lasa sa intri in casa.

Vantul adie in valsuri adanci,
Natura renaste si creste acum,
Iar sufletul se scalda pana la branci,
Iar viata se-opreste,se-opreste din drum.

Placuta-I tacerea si linistea serii,
Placut ne miroase a flori de mai,
Si asteptam sa ne-oprim in mijlocul verii,
Si-asteptam viitorul,si-un nou loc de trai.

Luna sclipeste dulce si blanda,
Iar stelele cad incet spre pamant,
Si simt palma ta atat de plapanda,
Dar este doar vis sau poate doar gand.

Ca un Luceafar ma plimb in natura,
Ma plimbu in iarba,ma plimb printre flori,
Natura e blanda si-atata de pura,
Ca cerul senin si fara nori.

Aud izvorul cum murmur-adanc,
Si-i picura apa,se scurge la vale,
Dar poate sunt lacrimi,sau poate eu plang,
Ca inima-i trista,iar sufletul moale.

Verdeata din zori cutremura ganduri,
Si picura ploaia ca roua din zori,
Si naste natura pe-a noastre mormanturi,
Peste present si trecut pana-n nori.