Din Non-Sens...

Lumina se-nfiripa in suflet
Se plange si se roaga-n Univers,
Ramane-n al meu gand un cuget,
Si tot ce vad in intelesuri e non-sens.

Cuprind cu fir de intelegere prezentul
Si i-l admir cu dor si gingasie,
Uit de pustietate si colorez absentul,
Cu lacrima de plina duiosie.

Ascult cuvintul ce se scurge-n unde-
Magnifice ca aerul cel cald,
Vioara far' de strune se aude,
Ma face in vazduhu-ti sa ma scald.

Din acuarele ce s-au revarsat in nori-
Culeg nectarul florilor ceau strapuns
Non-sensul ce s-a regasit in zori,
Si n-am spre explicatie raspuns.