Nu asta...

Privesc in nestire ca un strigoi,
Si stau neclintit, in lanturi sunt strans,
Trupul mi-e plin, plin de noroi,
Iar gandul nu se da invins.

Sculpteaza pe cer mocheta sperantei,
Pe geamu-nghetat se-aduna cocori,
Si uit far'sa vreau esenta balantei,
Dar sufletu-mi striga:Tu n-ai cum sa mori.

In ghearele vremii ma cred ratacit
Cu toate ca inca mai este o sansa,
Si toata durerea ce-odat-am simtit:
La suprafata incepe sa iasa.

Si lupt cu destinul,batut nu ma dau,
Nu asta-mi doresc, nu ast-am visat,
Nu asta am adunat din infinit,
Si nu imi mai pasa daca-i pacat.